Marţieni verzi, cu feţe alungite şi ochi exoftalmici, aterizează cu farfuriile lor zburătoare pe planeta Pământ, într-un perimetru numit de băştinaşi România.
Superiori numeric şi cu farfurii zburătoare, marţienii decid că locul acela se va numi din acea zi Prostia, iar locuitorii ei proşti. În zadar au cerut reprezentanţii băştinaşilor să-şi păstreze numele de "români", argumentând că aşa îşi zic de secole şi că "prost" e un cuvânt de ocară. Marţienii superiori numeric şi cu farfurii zburătoare au decis, pe baza unui studiu antropologic al Academiei Interstelare, că proşti le va rămâne numele. De ce? Pentru că au puterea să încalce dreptul unei comunităţi de a se denumi aşa cum doreşte ea. Emil Boc nu e nici marţian, nici nu deţine farfurii zburătoare potrivit declaraţiei de avere, dar e prim-ministru al Guvernului României şi are putere. Emil Boc este cel care a avizat favorabil, în numele guvernului, proiectul de lege iniţiat de Silviu Prigoană pentru schimbarea denumirii de rom în ţigan şi niciun ministru, nici măcar din UDMR, nu s-a opus. A ţinut un scurt discurs că doar în România există "prostia asta cu denumirea de rom"(citat aproximativ) după care s-a trecut la următorul punct al ordinii de zi.
Opinia organizaţiilor de romi, dar şi a instituţiilor care au evaluat proiectul şi l-au avizat negativ - Ministerul Culturii, Agenţia pentru Romi, Departamentul pentru Afaceri Europene, Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Externe, Consiliul Legislativ şi Consiliul Naţional împotriva Discriminării - n-au contat pentru Boc. Premierul a luat în considerare doar o analiză a secretarului general al guvernului şi recomandările Academiei Române, intrată recent în sfera de influenţă a lui Dan Voiculescu. Academia Română a devenit partener al Fundaţiei "Dan Voiculescu" şi al firmei Grivco, iar "Jurnalul Naţional", publicaţie aparţinând familiei Voiculescu, a iniţiat recent o campanie media având acelaşi conţinut ca propunerea legislativă a lui Silviu Prigoană. Emil Boc a simţit probabil că a venit şi pentru el vremea popularităţii, după ce a încasat zilnic critici şi injurii şi şi-a asumat pe loc iniţiativa lui Dan Voiculescu, împrumutată de Silviu Prigoană.
Problemă rom/ţigan e o diversiune ordinară, dar periculoasă în condiţiile în care, în spaţiul public şi la cel mai înalt nivel, discursul despre romi este asemănător celui practicat înainte de deportarea lor în lagărele din Transnistria, acolo unde 11.000 au murit de foame, frig şi boli (raportul "Wiesel"). Atunci romii erau consideraţi, de adepţii autohtoni ai eugeniei, un pericol pentru "puritatea rasială" a românilor, astăzi sunt consideraţi, de mulţi, un pericol pentru "puritatea culturală" a românilor şi a imaginii lor în lume. Un sondaj recent comandat de Pro Democraţia relevă faptul că 36% dintre români consideră că romii reprezintă o ameninţare pentru ţară. Deloc surprinzător: criza este perioada propice pentru transferul angoaselor şi nemulţumirilor generale asupra unui ţap ispăşitor. Din Biblie, dar şi din psihologie, putem înţelege însă că ţapul ispăşitor reprezintă proiecţia în exterior a aspectelor negative ale imaginii noastre de sine. Asupra romilor doar proiectăm mizeria stradală, violenţa şi vulgaritatea publică, lenevia, şmecheria, defectele noastre greu, dacă nu imposibil, de acceptat pentru ca noi să ne putem vedea în continuare harnici, primitori şi inteligenţi.
Puterea a ales ţapul ispăşitor pentru propriile ei eşecuri şi păcate şi el este pe gustul celor mai mulţi români ale căror prejudecăţi latente şi spaime identitare sunt astfel satisfăcute. Va fi mult mai uşor de înghiţit explicaţia că din cauza romilor nu intrăm în Schengen, acolo unde ne e locul, decât aceea că nu ştiu ce echipamente cumpărate pe criterii clientelare nu funcţionează. Sau că România se confruntă în continuare cu corupţia la nivel înalt. Odată canalizată mânia generală asupra romilor, partidul lui Traian Băsescu şi al lui Emil Boc nu este obligat să vorbească despre dosarele deschise aproape lunar de DNA pe numele vreunui lider al partidului de guvernământ.
Cât despre romi, etichetaţi de secole ca devianţi, unii dintre ei şi-au asumat caracterizarea şi au ajuns să se comporte în conformitate cu ea. Această acceptare poate fi considerată, potrivit teoriei reacţiei sociale, ca un stigmat care schimbă în mod substanţial conştiinţa de sine a unei persoane şi o poate conduce spre o "carieră deviantă". Dacă auzi în fiecare zi despre tine că eşti hoţ, leneş şi murdar şi nimic nu ar putea să schimbe această etichetă, ajungi până la urmă tu însuţi să o crezi. Un exerciţiu de toleranţă, recomandat de scriitorul israelain Amos Oz ca metodă eficientă de combatere a fundamentalismului: să încercăm preţ de câteva momente să ne imaginăm că nu ne-am născut români, ci romi. Ar fi fost viaţa noastră la fel?
Dezbaterea rom-ţigan, falsă şi diversionistă, nu spune nimic despre romi, ci despre problema noastră identitară, a românilor majoritari.
Recomandările noastre
EVZ Special
Ziua Pensiilor Militare - 20 octombrie
