Adrian Mînză, un tânăr de 26 de ani din Galaţi care se ocupă de resurse umane în cadrul unei firme, s-a trezit unul dintre sutele de călători-prizonieri în trenul care trebuia să ajungă la Bucureşti încă de luni noaptea. S-a întors însă la Galaţi, după 60 de ore de stat prin gara Făurei, între încercări fără succes de a fi deszăpezite şinele.
Adrian explică, într-un interviu acordat EVZ, ce s-a petrecut pas cu pas în cele două zile de captivitate într-un tren. O situaţie incredibilă care l-a determinat pe Adrian, alături de alţi călători, să se gândească să dea CFR în judecată.
EVZ: Cum ai plecat spre Bucureşti?
Adrian Mînză:
Eu trebuia să ajung în Bucureşti, aveam un curs. Văzusem vremea de afară, am sunat la CFR şi mi s-a confirmat că am un tren la 18.10, deşi trebuia să plece la 17.40. Am văzut şi în presa locală un director de la CFR din Galaţi care spunea că e OK şi că merge acel tren. Aşa că m-am încumetat să plec.
Deşi era cod portocaliu.
Da… Am mers până la Brăila unde ne-am întâlnit cu trenul care plecase dimineaţă, la ora 6. Ne-am urcat în celălalt tren, toţi. Şi am plecat spre Bucureşti.
V-au explicat cei de la CFR de ce vă mută, că sunt probleme cu zăpada?
Ne-au zis doar să coborâm, să mergem la tren, nu ne-au spus nimic de zăpadă, de altceva. Doar că mergem împreună. Ce mi s-a părut ciudat a fost că trenul ăsta în care ne-am urcat stătuse deja foarte mult la Brăila, probabil ca să ne aştepte pe noi. Aşa că am plecat spre Bucureşti. Am ajuns aproape de Făurei şi ne-am blocat acolo. Deja era foarte târziu, era ora 22, ceva de genul. Şi am aşteptat un plug să ne ducă până la Făurei. A venit, ne-a dus, am ajuns acolo de unde n-am mai înaintat. Am stat până dimineaţă în Făurei, în gară. Dimineaţă au încercat să mişte lucrurile, să mergem înainte. Şi cred că aproximativ şapte ore au mers 5 metri înainte, 5 metri înapoi ca să nu îngheţe trenul. Şi am ajuns numai până la C.A. Roseti, nu puteau să treacă mai departe.
„Câte o ruladă şi nişte napolitane
Cum aţi reacţionat la toate astea?
Noi tot îi întrebam mereu pe cei de la CFR ce se întâmplă. Îţi dai seama, erau şi ei super-stresaţi, trăgea toată lumea de ei. Şi la un moment dat nu ne mai răspundeau. Treceau pe lângă noi aşa, fără să se uite.
Ce aţi mâncat, ce aţi băut atâtea ore?
Eu nu aveam nimic de mâncare la mine. O sticlă de cola şi atât. Dar au adus prima dată cei de la primăria din Făurei câte o ruladă şi nişte napolitane. Apoi, a doua zi dimineaţă au venit tot din Făurei pompierii, nu ştiu exact ce erau, şi au adus conserve de carne, brânză topită, pâine.
E adevărat că unii au sărit la bătaie la „naş”?
Povestea asta am auzit că s-a petrecut în alt vagon. Dar mai mult am auzit aseară la televizor. S-a creat o busculadă, ceva de genul, dar mai mult nu ştiu. OK… Şi am stat aşa acolo, au trimis din nou un plug şi ne-a adus de la Roseti la Făurei. Dar prostia lor a fost că au renunţat acolo la plug, l-au lăsat la Făurei şi ne-au dus către Galaţi fără el. Şi bineînţeles că am mai mers vreo zece minute şi iar ne-am blocat. Şi am stat aşa blocaţi acolo până seara, la ora 20, cam aşa.
Asta era deja a doua zi de când eraţi plecaţi.
Era marţi, da. Şi seara a venit din nou un plug, locomotive, vreo trei s-au defectat şi ne-au adus înapoi la Făurei. Era ora 23, cred. Atunci au venit militarii şi i-au luat pe cei de la „Oţelul”, nu ştiu unde i-au dus, iar cei de la CFR au tot promis după asta că pornim, gata, că aşteptăm o locomotivă ba de la Brăila, ba de la Feteşti şi mergem. Tot felul de tertipuri.
O locomotivă fără motorină
Când au venit să ia fotbaliştii, nu aţi întrebat dacă nu se poate face ceva şi pentru alţi călători?
Asta a fost  toată problema. Într-un vagon chiar era un copil foarte mic care plângea întruna. A fost aiurea că nu au luat şi persoane din astea când au venit după echipa Oţelul. Militarii au interveni doar să-i ia pe ăia… Când au venit militarii, două fetişoare s-au dus şi au întrebat ce se întâmplă, unde pleacă. Şi ăştia le-au zis: „Păi, mergem cu ei, că trenul ăsta nu mai pleacă oricum până mâine la ora 22”. Şi fetişoarele au venit şi le-au spus celor de la CFR. „Am auzit de la militari că nu pleacă trenul până mâine”. Şi ei ziceau că nu este adevărat, că într-o oră vine un plug de la Feteşti. Şi se făcuse deja ora 1, eu m-am culcat şi m-am trezit pe la 4 şi tot acolo eram, nemişcaţi.
Nu v-au comunicat nimic clar?
Nu, iar la un moment dat intrase în direct la Realitatea nu ştiu ce director CFR care nici măcar nu ştia câţi pasageri sunt în tren. El spunea de 300-400, dar erau vreo 700, zic eu. Încă o chestie care mi s-a părut aberantă în ultima seară în gară la Făurei: au zis că trimit o locomotivă de la Brăila. Numai că peste vreo oră au anunţat că locomotiva a rămas pe la jumătatea drumului. Cică a rămas fără motorină. Adică tu într-o situaţie din asta gravă pleci fără motorină? Apoi ne-au vrăjit că au îngheţat saboţii la tren şi nu mai putem să plecăm de acolo. Dar în momentul în care când a venit altă locomotivă imediat a pornit.
Când aţi reuşit să porniţi într-un final?
Pe bune am pornit marţi pe la 1 şi un pic.
Şi când aţi ajuns în Galaţi?
Ieri în jurul orei 17.

PASAGERI NERVOŞI
„Am zis că o să-i dăm în judecată”

Aţi făcut aşadar 60 de ore pe drum…
Da. Eu cred că greşeala a fost de la deciziile pe care le-au luat. Dacă lăsau plugul şi nu-l abandonau la Făurei, probabil că atunci ajungeam în Galaţi. Că şi când ne-am întâlnit cu alt tren, de Constanţa, şi trebuia să se hotărască ce facem, ne urcăm noi la ei sau ei la noi, cei de la CFR au stat două ore pe loc. Au zis că nu au ce să facă, trebuie să aştepte decizia de mai sus. Să vadă ce călători intră în ce tren.Când au venit militarii şi ne-au adus mâncare, unul dintre voluntari ne-a spus: „Mecanicul acestui tren este un om de milioane”. El a spus că e responsabilitatea lui să aducă trenul la Galaţi de cu seară. Numai că Filimon (Ionel Filimon, directorul regionalei CFR Galaţi) nu i-a dat voie. Noi care eram în vagonul ăla, primul de la locomotivă, ne-am strâns mai mulţi şi am zis că o să-i dăm în judecată.
Câte persoane au luat decizia asta?
Vreo opt persoane de acolo. Cineva ne-a luat toate contactele şi acum aştept să mă contacteze să luăm un avocat. Eu, personal, am zis că merg mai departe, dar acum văd că omul nu mi-a dat niciun semn. Nu vreau să fi ajuns la căldură şi, gata, să uite!
Vei mai călători cu trenul în România pe vreme ca asta?
Eu chiar trebuia să ajung la Bucureşti, n-aveam de ales. Iar azi dimineaţă am sunat iar la CFR să văd care e treaba. Numai că am decis până la urmă să iau un taxi cu un alt coleg şi am venit aşa. Dar am ratat cursul de luni. Dar măcar îl prind pe cel de de mâine. O să cer despăgubiri morale, pentru că a fost un calvar, am crezut că nu mai plecăm. Unii au rupt perdelele într-un vagon şi dormeau pe jos pe ele acolo. Noroc de mass-media, că s-a mai făcut ceva, că altfel… Oricum seara, pe la 10 noaptea, vedeai clar că nu se va întâmpla nimic pentru că ăştia de la CFR de pe acolo, ăia cu ciocane şi ce mai aveau, jucau table. Când îi vedeai… Tu stăteai şi nu ştiai ce să mai faci şi ei jucau table. Poate n-o fi vina lor neapărat, că nu ei iau decizii, dar oamenii efectiv stăteau.