Continui să cred că românii nu au intuiţie, nu au fler în istorie, nu folosesc deloc busola care să le indice corect drumul. Întotdeauna improvizăm sau alegem greşit, dacă nu în cel mai bun caz ne hotărâm când cărţile sunt deja împărţite, iar locurile de la masa câştigătorilor sunt deja ocupate. Exemple ar fi multe, prea multe.

În perioada interbelică am mizat pe Titulescu şi ale sale iluzorii garanţii... Am intrat în război alături de Axă şi am ieşit printr-o lovitură de stat când eram deja declaraţi învinşi. Astăzi în timp ce aproape toată Europa o cârmeşte spre stânga, obligată de criza economică, la noi se duce o luptă acerbă pentru "dreapta". Românii confundă anti-comunismul şi rusofobia cu "dreapta", iar din acest punct de vedere cred că suntem cea mai de "dreapta" ţară de pe bătrânul continent. Nicăieri nu există atâta emulaţie, atâta zbatere pentru a demonstra că dreapta e salvatoare, că dreapta trebuie repusă în drepturi. Sunt un om de dreapta, dar haosul doctrinar face prăpăd pe Dâmboviţa. Mă repet. Dreapta nu înseamnă doar anti-comunism, deşi reacţia poporului român este firească după 50 de ani de bolşevism, este aproape ontologică. Sondajele mă înspământă şi ele pentru că indică o societate bolnavă. PNL-ul, un partid istoric care a pus temeliile, fundaţiile acestei ţări este cotat cu peste 20 de procente, hai să-i spunem 25%. Dar să fim serioşi. Asta ar însemna că trăim într-o ţară în care economia, capitalul sunt pe primul loc în preocupările noastre. Crede cineva că unul din patru români este un întreprinzător, are un IMM sau este preocupat de dezvoltarea economică? Dacă ar fi aşa, cred că şi Statele Unite ne-ar invidia. Unul din patru români este liberal? Mi-e greu să cred! Într-o ţară cu peste 6 milioane de pensionari, susţinuţi de 4 milioane de angajaţi e total ilogic să crezi că un sfert din români optează pentru o întreprindere privată, pe o afacere proprie decât pentru un loc călduţ la stat! Am asistat din 1990 la făurirea PNL. Am trăit pe pielea mea şi alături de oameni de dreapta autentici naşterea PNL-AT, PL93 şi chiar NPL. L-au cunoscut pe Crin Antonescu în barul liberal din fostul MICM, unde stăteam până-n creierii nopţii, cu o bere oferită de Ludovic Orban, uimiţi de disputele dintre regretatul Horia Rusu şi Dinu Patriciu privind capitalul autohton. Era cât pe ce să candidez pentru NPL, dar fondatorul Tăriceanu şi-a dat seama la timp că nu aveam 35 de ani şi nu puteam fi pus pe liste. Deci ştiu ce vorbesc, deşi dreapta mea îşi trage seva nu doar din capital, ci şi din valorile creştine, tradiţie..., dar asta e o altă treabă. Cam mulţi, prea mulţi liberali pentru o ţară aşa săracă! Hai să fim serioşi şi să spunem că scorul PNL-ului este umflat exagerat. Că mulţi dintre liberali, nu sunt nici nepoţii lui Brătianu, nici nişte autentici oameni de afaceri. Ci pur şi simplu nişte şmecheri care în momentul când au făcut ochi şi-au dat seama că nu există pentru ei loc la masa PSD-ului, şi au ales liberalismul. Doar de conjuctură! Dacă erau alte vremuri erau pe la vreo dizidenţă socialistă, pe la vreun ApR, cine ştie pe unde...Cred în necesitatea unui partid liberal puternic! Cred în dreapta, dar actualul PNL e plin de oportunişti şi umflat cu pompa! Liberalismul se poartă azi precum mărţişorul!