Din cuprinsul articolului
”Costoboci” reprezintă numele prin care era desemnat unul dintre triburile dacice, de către geograful Claudios Ptolemaios, autorul lucrării Geographia. Cercetările contemporane au demonstrat faptul că ei pot fi încadrați în cultura Lipița, al cărei areal a fost localizat în nordul și nord-estul României.
Ce se știe despre costoboci?
În Geographia, III, 8,3, autorul antic afirma că teritoriul costobocilor era localizat în ”Dacia, înaintea cuceririi romane”, deci, ei au făcut parte din ramura dacilor liberi, ale căror teritorii nu au fost cucerite de romani. Ei locuiau în zona intramontană, la granița de nord a provinciei Dacia (vecini cu marcomanii și quazii) dar și în cea extramontană (vecini cu bastarnii, roxolanii, iazygii și carpii). După cucerirea romană, costobocii au continuat să fie o forță periculoasă pentru ”orbis Romanus”, lumea romană, ei amenințând serios limes-ul roman (frontiera) nordică, astfel încât la aproape șapte decenii de la întemeierea Daciei Romane, de către Traian, mai exact în anul 168-169 p.Chr., împăratul Marcus Aurelius a instalat la Potaissa (Turda), Legio V Macedonica, adusă din sudul Dunării, de la Oescus (Gighen, Bulgaria), pentru a se opune atacurilor venite din partea quazilor marcomanilor germanici și a costobocilor, în perioada 166-172 p.Chr.
Credit foto: Wikipedia
Isprăvile marelui rege Pieporus care a speriat Balcanii
În 170 p.Chr., regele costobocilor intramontani, Pieporus a condus o expediție în interiorul provinciei romane Dacia. Practic era cea mai importantă replică a dacilor de după înfrângerea lui Decebal și mai dură chiar decât revolta dacilor liberi de după moartea împăratului Traian din 117 p.Chr., când cu greu regiunea a fost pacificată de către generalul roman Fronto.
Un alt rege, tot al costobocilor transmontani, Bithoporus, aliat cu bastarnii și roxolanii, a atacat provincia Moesia Inferior, în iarna anului 170-171 p.Chr., îndreptându-se spre Dardania, Macedonia , de unde a continuat avansul fulgerător spre Achaia (în Grecia) aici fiind oprit de procuratorul roman Lucius Iulius Iulianus.
Regina Zia, ostatec de lux la Roma
În 172 p.Chr., guvernatorul Daciei, Sextus Cornelius Clemens l-a înfrânt pe regele Pieporus, membrii familiei acestuia fiind făcuți prizonieri de către neamul astingilor. Acest neam, pentru a primi statutul de ”client” al Romei, a trimis familia lui Pieporus ca ostateci la Roma, în timp ce 12 000 de costoboci au devenit foederati, adică au primit drept de reședință în provincia romană Dacia, prin foedus (tratat), având obligația ca în schimbul pământului primit și al dreptului de a se stabili în Imperiul Roman să contribuie la apărarea limesului imperial. Regina Zia a fost soția regelui costoboc Pieporus, ea devenind ostatică în Roma. Astfel, în secolul II p.Chr., regina Zia a devenit prima femeie din spațiul românesc prezentă în capitala Imperiului Roman, a cărei atestare este certă.
În secolul al XVI-lea, umanistul italian Mariangelus Accursius a descoperit pe antica via Flaminia o piatră funerară cu următorul text:
” D(is) . M(anibus),
ZIAI TIATI. FIL(iae).
DACAE. VXORI
PIEPORI. REGIS
COISSTOBOCENSIS
NATOPORUS ET
DRILGISA AVIAE
CARISS(imae). B(ene). M(erenti). FECER(unt).”
Traducere:
”Zeilor Mani (protectori ai morților)
Ziei, fiica lui Tiatus, (femeie) dacă, soția regelui Pieporus al costobocilor, Natoporus și Drilgisa, bunicii scumpe care a binemeritat, i-au făcut (monumentul)”
Monumentul funerar ridicat pentru Regina Zia, dovada statutului privilegiat avut de regina costobocilor la Roma
Aspectul literelor capitale arată că piatra a fost ridicată în secolul II p.Chr., în momentul în care Zia, femeie dacă, fapt atestat explicit, soția și regina lui Pieporus, rege al costobocilor a murit iar nepoții săi erau suficient de mari pentu a putea să își permită comandarea și plata unei pietre funerare. Faptul că a fost descoperită în centrul Romei, arată că regina Zia s-a bucurat de respectul profund al romanilor, ea fiind ”ostatic” ca statut public, fără însă a avea îngrădită libertatea de mișcare.
Nepoții săi au putut avea condiții materiale asigurate de statul roman pentru a putea să își permită cinstirea memoriei bunicii ”scumpe care a binemeritat”, expresie prin care înțelegem că ea le-a purtat de grijă și, probabil le-a lăsat, după moarte bunuri materiale. Practica cinstirii memoriei unui defunct printr-o piatră funerară era apanajul oamenilor avuți din societatea romană. Nu se știe dacă Natoporus și Drilgisa au devenit cetățeni romani, însă poziția lor trebuia să fi fost una însemnată.
Generalizarea numelor de pe inscripția Reginei Zia în „Orbis Romanus”
Toate numele de persoane din inscripția sus-amintită au fost analizate și interpretate de specialiști ca Vasile Pârvan, Constantin C. Petolescu aceștia atribuindu-le certa origine dacică și arătând faptul că numele și chiar variantele acestora se întâlnesc în inscripții din provinciile romane Germania Inferior, Moesia Inferior, Moesia Superior, Aegyptus, unde a fost atestată prezența dacilor romanizați, care purtau numele dacic drept cognomen (nume distinctiv, ”poreclă”- uneori desemnând originea, etnia, diferit de praenomen-prenume, nomen gentile-nume de familie, gintă).
În 1740, la Milano, un alt învățat, Lodovico Antonio Moratori a inclus această inscripție în lucrarea sa despre inscripții antice intitulată sugestiv Novus Thesaurus Veterum Inscriptionum, II.
Inscripția a fost inclusă în monumentala colecție epigrafică intitulată Corpus Inscriptionum Latinarum (CIL) și în lucrarea Inscriptions externes concernant l histoire de la Dacie, purtând semnătura istoricului, profesorului și epigrafistului Constantin C. Petolescu.
