22 decembrie 1989, după 16,40, pe culoarele CC al PCR. Printre cei care fac Guverne după Căderea lui Nicolae Ceaușescu se numără și Constantin Dăscălescu, fostul prim-ministru. Constantin Dăscălescu a fost numit premier de Nicolae Ceaușescu în 1982. Mărturiile sînt unanime în a dezvălui că principalele criterii ale acestei promovări au fost slugărnicia și firea de zbir. Într-o Românie tot mai bombănitoare, inclusiv la nivelul nomenklaturii, Nicolae Ceaușescu avea nevoie de un bulan milițienesc. Unul care să asculte și să dea.

Și astfel Constantin Dăscălescu a fost timp de șapte ani vătaful lui Nicolae Ceaușescu. În toată această perioadă neagră pentru istoria modernă a României, cînd Cultul personalității lui Ceaușescu era concurat doar de înrăutățirea fără precedent a vieții cotidiene, Constantin Dăscălescu a fost sluga preaplecată a lui Nicolae Ceaușescu. Putea să demisioneze, invocînd motive de sănătate. Putea să încerce să-l convingă pe Nicolae Ceaușescu că trebuie să renunțe la unele planuri faraonice, pe care populația nu le mai putea suporta. Putea, cel puțin, în 1989 sau măcar în ultimele luni ale lui 1989, să-i atragă lui Nicolae Ceaușescu atenția că de la o zi la alta ura românilor sporea și că exista riscul unei prăbușiri sîngeroase a regimului. N-a făcut-o. Indiscutabil, alături de Nicolae Ceaușescu, mai mult decît Elena Ceaușescu (era al doilea om în stat!), Constantin Dăscălescu răspundea de tot ce se întîmplase în acești ultimi șapte ani, inclusiv în zilele și orele premergătoare Căderii. Iată-l însă acum zbătîndu-se să fie nu premier, ci președinte, în locul lui Nicolae Ceaușescu. Pe culoarele CC, unde el purta în nări mirosul unei noi fripturi, mai dihai decît cea anterioară, e abordat de cei intrați în Sediul sacrosant. Banda video păstrează acest dialog între un bărbat și fostul premier:

„Bărbat: Vă simțiți răspunzător pentru evenimentele de la Timișoara?

Constantin Dăscălescu: Nu. Bărbat (același): Cine se face răspunzător pentru ele?

 Constantin Dăscălescu: Criminalul care a fugit.

Același bărbat: Cine? Cine? Spuneți!

Constantin Dăscălescu: Criminalul care a fugit, am spus.

Alt bărbat: Adică Ceaușescu.

Constantin Dăscălescu: Păi da’ cine? Păi da’ cine?”

La ora 16,30, 22 decembrie 1989, pentru fostul premier, așadar, Nicolae Ceaușescu era deja Criminalul care a fugit. Pe 22 decembrie 1989, la ora 10, Nicolae Ceaușescu convoacă o Ședință a CPEx pentru a obține aprobarea conducerii partidului în eventualitatea că va trebui să se tragă în demonstranți. Printre cei care răspund entuziaști că vor lupta pînă la capăt, că trebuie tras în demonstranți, e chiar premierul Constantin Dăscălescu:

„Nicolae Ceaușescu. Sigur, acum nu este timp să facem discuţii. Vreau să-i întreb pe cei prezenţi aici, din Comitetul Politic Executiv, care este hotărît să lupte şi care nu?

O voce din sală: Luptăm toţi. Ce mai avem de făcut? (...)

Nicolae Ceauşescu: Să declarăm imediat starea de necesitate în întreaga ţară. Aceasta este conform Constituţiei şi este dreptul preşedintelui. Nu trebuie să convocăm Consiliul de Stat. Sunteţi de acord?

Constantin Dăscălescu: Eu m-am ridicat în picioare de la început.

Elena Ceauşescu: Dacă eşti de acord cu starea de necesitate?

Constantin Dăscălescu: Altă soluţie nu mai există.

Nicolae Ceauşescu: Atunci, să acţionăm!

Constantin Dăscălescu: Dacă aceştia au pus mîna pe arme, i-au dezarmat pe militari, ce or să facă? (...)

Constantin Dăscălescu: Am fost şi voi fi alături de dumneavoastră pînă crăp, dar cred că trebuie să chibzuim dacă tragem în muncitorii cinstiţi. (...)

Iulian Vlad: Armata nu se lasă dezarmată.

Constantin Dăscălescu: Cei care sînt trădători s-au lăsat dezarmaţi.”

Nicolae Ceauşescu: Sigur că nu putem trage în muncitori. Noi sîntem reprezentanţii muncitorilor şi nu putem trage în muncitori, dar sunt şi lichele.

Elena Ceauşescu: Cine se lasă dezarmat este ticălos!

Constantin Dăscălescu: Vom vedea dacă masele vin liniştite, dar dacă vin cu arma în mînă, atunci să se tragă în ei.”

La ora 10, la Ședința CPEX, convocată de Nicolae Ceaușescu, Constantin Dăscălescu îi spune lui Nicolae Ceaușescu: „Am fost şi voi fi alături de dumneavoastră până crăp.”

Două ore mai tîrziu, la 12.02, la ușa liftului care-l ducea la elicopter, Nicolae Ceaușescu l-a invitat pe Constantin Dăscălescu să meargă cu el. Ce face Constantin Dăscălescu? Merge cu Nicolae Ceaușescu potrivit angajamentului de a fi alături pînă o să crape? Îi spune „Criminalului de la Timișoara” să plece singur, că el nu-l va însoți, deoarece el a trecut deja de partea Poporului? Nu. Constantin Dăscălescu, ditamai bărbatul de stat, premier din 1982, teoretic al doilea om în stat, spune că și-a uitat paltonul și că se duce să-l ia, după care se ascunde în WC, ca să nu-l găsească Nicolae Ceaușescu, încuindu-se pe dinăuntru.

Au trecut de la acest moment 30 de ani. 30 de ani de democrație. 30 de ani în care s-au afirmat drepturile omului. Să admitem că pe vremea regimului Nicolae Ceaușescu era riscant să demisionezi. Firește, nu te trimitea nimeni în lagăr pentru asta, moravurile se mai îndulciseră. Să admitem că pe vremea lui Nicolae Ceaușescu era greu să-l contrazici pe atotputernicul României.

Se înțelege că în niciun moment azi nu pot fi admise prestații jegoase de genul celei a lui Constantin Dăscălescu. Fie și pentru că a demisiona dintr-un post, a spune adevărul unui șef poate duce la pierderea privilegiilor, dar în nici un caz la pierderea libertății.

Iată, însă, că sub ochii blegi ai românilor, în aceste zile din urmă s-a repetat întrun fel scena cu Constantin Dăscălescu. Viorica Dăncilă a fost numită premier de Liviu Dragnea în data de 29 ianuarie 2018. Viorica Dăncilă a fost numită președinte executiv al PSD în data de 10 martie 2018. Surse din PSD susțin că Liviu Dragnea a apelat la această numire pentru că avea nevoie de o slugă perfectă. După experiența Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, Liviu Dragnea în paranoia lui de a crede că putea fi răsturnat în orice clipă de un premier cu personalitate, a ales-o pe Viorica Dăncilă convins că:

Noul premier va fi din punct de vedere public Proasta lui Dragnea.

Noul premier nu va ieși din cuvîntul lui. Din experiența celor doi premieri PSDiști, Viorica Dăncilă știa de se așteaptă de la ea. Să fie proasta lui Liviu Dragnea. N-a refuza oferta lui Liviu Dragnea.

Mai mult, timp de un an aproape s-a străduit să fie pentru Liviu Dragnea mai ceva decît a fost, timp de șapte ani, Constantin Dăscălescu pentru Nicolae Ceaușescu. S-a străduit să fie proasta lui Dragnea cu o rîvnă rar întîlnită în istoria României. A executat pînă la virgulă toate ordinele lui Liviu Dragnea.

Nu l-a contrazis o clipă pe Liviu Dragnea. La Congresul PSD la care Liviu Dragnea a adus-o pe iubită și a plantat-o în primul rînd, Viorica Dăncilă a accepta să stea lîngă jună. N-a refuzat situația jenantă. Nu i-a zis lui Liviu Dragnea, de pe poziția de premier, că face o greșeală. Momentul puciștilor seamănă cu cel din 22 decembrie 1989.

Puciștii contau enorm pe trecerea Vioricăi Dăncilă de partea lor. Mai ales că era premier și mai ales că era președinte executiv al PSD. Viorica Dăncilă nu i-a zis lui Liviu Dragnea că va fi alături de el pînă o să crape. Dar a fost de partea acestuia, refuzînd să demisioneze din funcția de premier. PSD a obținut la alegerile europarlamentare cel mai mic scor din istoria sa postdecembristă.

Responsabilitatea acestui eșec e împărțită între Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă.

Mai întîi pentru că Viorica Dăncilă a fost președintele executiv al partidului care a suferit înfrîngerea.

Da, președintele Liviu Dragnea are o enormă responsabilitate pentru acest eșec. Dar al doilea om în partid nu are nici o responsabilitate?

Apoi, prin imaginea sa de Proasta lui Dragnea, Viorica Dăncilă a adîncit credința că PSD promovează incompetența. Cît despre PSD-iști, aceștia plecau privirile cînd le aminteai de Viorica Dăncilă. Trei sferturi din eșecul PSD de duminică 26 mai 2019 își are cauza în prestația Vioricăi Dăncilă de Proasta lui Dragnea.

Normal ar fi fost ca Constantin Dăscălescu să plece cu Nicolae Ceaușescu. Sau dacă i s-a părut că nu-i bine, atunci, rămas pe culoarele CC, să înfrunte revoluționarii sau măcar să tacă din gură.

De ura românilor era răspunzător și el, premierul de atîta timp al României. El nu numai că nu-l însoțește pe Nicolae Ceaușescu, dar animat de gîndul c-ar putea fi în locul Fostului, se dezice de Nicolae Ceaușescu.

Normal ar fi fost ca după 26 mai 2019 Viorica Dăncilă să demisioneze atît din funcția de premier, cît și din cea ce președinte executiv, după revolta spontană împotriva PSD care au fost alegerile din 26 mai 2019.

Normal ar fi fost ca toți cei care l-au aplaudat pe Liviu Dragnea în toate deciziile sale, azi denunțate, să fi demisionat.

Mai ales că Puciul le-a dat posibilitatea să se disocieze de Liviu Dragnea.

Viorica Dăncilă nu numai că n-a demisionat, dar mai mult a luat locul lui Liviu Dragnea în fruntea PSD.

Un Constantin Dăscălescu biruitor pe culoarele CC al PCR. Ea s-a grăbit să-l denunțe imediat pe cel căruia i-a fost o Proastă fără cusur. După care s-a dus la Înalta Poartă de la Bruxelles pentru a-i asigura pe Juncker și Timmermans că Dictatorul Liviu Dragnea e responsabil de tot ce s-a întîmplat rău în România ultimului an. În decembrie 1989, oportunismul lui Constantin Dăscălescu n-a ajutat la nimic. Nu numai că n-a ajuns premier, dar a fost și arestat.

Nimeni nu spune că Viorica Dăncilă trebuie să fie arestată.

Ea însă trebuie dată jos măcar din postul premier.

Nu de PSD, ci de Opoziție.

Opoziția e datoare să facă asta.

Altfel ne vom înăbuși de mirosul rahatului moral răspîndit de oportunismul fără rușine al Vioricăi Dăncilă, această Constantin Dăscălescu al regimului Dragnea.