Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Robert Powell este unul dintre acei actori pentru care un singur rol a fost suficient pentru a intra în istoria cinematografiei mondiale. În 1977, regizorul italian Franco Zeffirelli îl distribuia în miniseria Iisus din Nazareth, o producție grandioasă care a devenit repede un reper pentru milioane de spectatori.
Cum a ajuns Robert Powell să joace în „Iisus din Nazareth”
Interpretarea lui Powell a fost atât de intensă și realistă încât chipul său a rămas, până astăzi, una dintre cele mai răspândite reprezentări vizuale ale Mântuitorului. La aproape cinci decenii de la acea premieră, actorul britanic continuă să fie asociat în primul rând cu acest rol, deși cariera sa a însemnat mult mai mult.
Puțini știu că Robert Powell nu fusese inițial luat în calcul pentru a-l interpreta pe Iisus. Regizorul Zeffirelli îl voia pentru rolul lui Iuda, însă după o audiție și câteva probe de imagine, a decis că privirea actorului, intensă și pătrunzătoare, se potrivea perfect cu imaginea pe care o dorea pentru personajul principal. Powell avea atunci doar 33 de ani și un viitor promițător în teatru și televiziune britanică.
Pentru actor, filmările au fost solicitante nu doar emoțional, ci și fizic. Într-un interviu acordat mai târziu, el povestea că în timpul unei scene a fost la un pas de tragedie. În momentul în care trebuia ridicat pe cruce, o frânghie s-a desprins și doar reacția rapidă a unui cameraman i-a salvat viața.
„Aproape că am murit în timpul filmărilor. Cineva a dat drumul frânghiei care mă ținea pe o cruce de oțel de 40 de kilograme. Dacă nu ar fi intervenit cineva, aș fi căzut patru metri cu toată greutatea pe gât”, mărturisea actorul.
Povara unui rol emblematic
Succesul miniseriei a fost uriaș, iar imaginea lui Robert Powell ca Iisus a fost preluată peste tot, de la afișe la icoane. Pentru milioane de oameni, chipul său a devenit sinonim cu cel al Mântuitorului. Actorul recunoștea însă că această asociere constantă i-a adus și frustrări.
Powell. Sursa foto Captură video
„Nu sunt Iisus Hristos. Sunt doar un actor britanic”, spunea el, subliniind că nu își dorea ca rolul să fie confundat cu identitatea sa personală.
Powell a mai povestit despre felul în care acest rol i-a marcat cariera. Deși a continuat să joace în filme, piese de teatru și producții TV, niciun alt rol nu a mai egalat intensitatea și notorietatea celui regizat de Zeffirelli.
Într-un interviu mai recent, actorul explica faptul că rolul din Iisus din Nazareth a fost atât un dar, cât și o povară. L-a făcut celebru la nivel mondial, dar i-a pus și eticheta de care nu a mai reușit să se desprindă niciodată.
Cariera și proiectele ulterioare
După 1977, Powell a rămas activ în industria cinematografică și teatrală. A jucat în producții britanice, în seriale istorice, dar și în filme polițiste sau drame. Talentul său de narator a fost de asemenea foarte apreciat, actorul fiind adesea ales pentru a da voce unor documentare istorice și religioase.
El a continuat să colaboreze cu televiziuni importante, fiind implicat în proiecte precum Holby City, un serial britanic de succes în care a jucat timp de mai mulți ani. De asemenea, a fost prezent în turnee teatrale și a făcut parte din distribuția unor piese clasice, confirmându-și statutul de actor versatil.
Astăzi, Robert Powell locuiește în Londra. Este căsătorit încă din 1975 cu Barbara „Babs” Lord, fosta dansatoare din trupa Pan’s People. Cei doi au împreună doi copii, Barney și Kate, și au rămas un cuplu discret, departe de scandalurile mediatice. Prietenii apropiați și colaboratorii spun despre actor că este un om modest, cu un simț al umorului subtil, dar marcat de seriozitatea rolului care i-a schimbat viața.
Imaginea publică după aproape jumătate de secol
De fiecare dată când se apropie Paștele, miniseria Iisus din Nazareth este redifuzată de televiziuni din întreaga lume. Pentru mulți spectatori, povestea biblică este greu de disociat de figura lui Robert Powell. Actorul a recunoscut că, deși la început se simțea împovărat de această asociere, cu timpul a învățat să o accepte și să o privească drept o parte inevitabilă a moștenirii sale artistice.
Powell continuă să fie invitat la evenimente, festivaluri și interviuri, unde este întrebat aproape invariabil despre experiența din 1977.
