Puiu Călinescu nu a fost un simplu actor. A fost un simbol al unei epoci, al unui umor care nu s-a demodat niciodată și al unei iubiri sincere față de scenă și public. Un artist autentic, care a învățat comedia din viață, nu din manuale. Puiu Călinescu, pe numele său real Alexandru Călinescu, s-a născut pe 21 iunie 1920, în cartierul Grivița din București.

Puiu Călinescu, numele sinonim cu un destin construit din umor, muncă și lipsuri

„Am fost orfan de mamă de la 5 ani și am fost crescut de surorile ei...” însa aceasta simplă, spusă cu umor amar de Puiu Călinescu, rezumă poate cel mai bine forța unui om care a făcut din greutăți combustibil pentru creativitate.

Actorul povestea că prima lui „meserie” de artist a fost lipirea afișelor la cinematograf, unde, între schimbările de role ale filmelor mute, ieșea în fața publicului să-l facă să râdă. Nu avea studii de actorie, nici diplome, dar a avut talent nativ și o sete de muncă înverșunată.

„Secretul este munca, munca neîntreruptă, cu idei noi, cu veșnice căutări!”, spunea actorul într-un interviu memorabil pentru Eugenia Vodă.

Puiu Călinescu, de la orfan la idol al scenei

Puiu Călinescu, pe numele său real Alexandru Călinescu, s-a născut pe 21 iunie 1920, în cartierul Grivița din București. A rămas orfan de mamă la doar 5 ani și a fost crescut de rude din partea mamei. În adolescență, forțat de contextul familial, a fost nevoit să muncească pentru a se întreține.

Primii pași în lumea spectacolului i-a făcut în revistele de cinematograf, unde glumele și mimica sa expresivă au atras repede atenția publicului. În 1984, a intrat în trupa de comedie "Constantin Tănase", în ciuda lipsei unei pregătiri formale.

Piese scrise și jucate cu un umor inconfundabil

Pe scena Teatrului de Revistă, Călinescu a creat și interpretat spectacole celebre precum "Un băiat de zahăr ars", "Trăsnitul meu drag" sau "Idolul femeilor". Timp de un deceniu, aceste titluri au fost sinonime cu sălile pline și aplauzele repetate.

Textele în care juca erau scrise chiar de el, după cum spunea cu autoironie: "Eu le fac și alții le cenzurează".

Trandafir din B.D. și gloria cinematografică

Consacrarea a venit odată cu rolul Trandafir din seria de filme "Brigada Diverse". Umorul său sec, gesturile ample și replicile spontane au intrat în memoria colectivă. A fost comparat adesea cu Louis de Funès, fiind numit "Louis de Funès al României".

Filmografia sa este vastă: de la "Şofer de mare viteză" (1955) și "Directorul nostru" (1955), până la "Nea Mărin miliardar" (1979) sau "Expresul de Buftea" (1979).

A scris și pentru televiziune, cu titluri precum "Informații gară" (1971) și "La un restaurant de lux" (1994), apărând în zeci de scenete memorabile.

Finalul unei vieți trăite cu zâmbetul pe buze

Puiu Călinescu s-a stins pe 16 mai 1997, pe un pat de spital, la Spitalul Floreasca. Până în ultima clipă a ținut să-i facă pe ceilalți să zâmbească, spunând bancuri asistentelor care îl îngrijeau. A plecat discret, dar a rămas îngrădit în memoria românilor prin zeci de personaje și o moștenire teatrală neprețuțită.