15.000 de nemţi au manifestat ieri, la Bochum, împotriva mutării la Jucu (Cluj) a fabricii Nokia: „Lupta nu s-a sfârşit încă“, „Vampirul Nokia nu e mulţumit. Dracula îi dă mai mult sânge“.
Circa 15.000 de persoane au demonstrat ieri în orăşelul german Bochum împotriva deciziei Nokia de a reloca fabrica lângă Cluj-Napoca. Cei 4.300 de angajaţi care vor rămâne fără un loc de muncă au fost susţinuţi atât de colegii de la alte unităţi de producţie din zonă, cat şi de tineri şi şcolari, care vor pierde locurile de practică oferite de concern.
Mutarea finlandezilor va costa foarte scump landul Renania de Nord - Westfalia. Pe de-o parte, acesta îl pierde pe unul dintre cei mai buni plătitori de taxe din regiune, în condiţiile în care concernul a achitat, în ultimii ani, circa 23-25 de milioane de euro. Ceea ce înseamnă că, în total, suma achitată depăşeşte subvenţiile primite, aşa cum au recunoscut autorităţile locale. În al doilea rând, landul rămâne cu circa 4.300 de persoane în căutarea unui loc de muncă.
Frica de şomaj este cea mai mare problemă socială a Germaniei de astăzi - potrivit unui studiu dat publicităţii la finele săptămânii trecute, circa 24% dintre angajaţi se tem că-şi vor pierde joburile. „Dispariţia fabricii va aduce pe piaţă în special muncitori slab calificaţi, implicaţi în procesul de producţie“, explică economistul Klaus-Peter Strohmeier. Dar, potrivit acestuia, asta se întâmplă de mulţi ani şi face parte din procesul de transformare.
„Prin dezvoltarea industriei carbonifere şi a celei de oţel, avem în zonă din ce în ce mai mulţi şomeri slab calificaţi. Viitorul stă însă în locuri de muncă pentru un nivel înalt de pregătire. Activităţi simple, ca acelea de la Nokia, sunt foarte bune pentru perioada de tranziţie“, spune Klaus-Peter Strohmeier. Locuitorii din Bochum se tem că, odată cu creşterea numărului de şomeri, oraşul va căpăta un renume prost, lucru care-i va alunga pe viitorii posibili investitori. PROTEST „Lupta nu s-a sfârşit încă“ „Mama lucrează la Nokia şi am venit ca să nu-şi piardă jobul, că a zis că dacă e aşa nu-mi mai ia ciocolată“, spune micuţa Monica, în timp ce mama ei îi pune pe cap un batic roşu cu însemnele sindicatului IG Metall. Alături de ele se înghesuie, încontinuu, zeci şi zeci de oameni: angajaţi, pensionari şi chiar şi copii de şcoală se identifică prin steagurile roşii şi insignele sau abţibildurile cu „Nokia Bochum muss bleiben“ (Nokia Bochum trebuie să rămână).
Valul de oameni se revarsă uşor din faţa fabricii Nokia, din staţia de autobuz Nokia spre Piaţa Riemker, unde vor avea loc discursurile. „Să fie clar: Bochum are nevoie de Nokia, Nokia are nevoie de Bochum“, răsună vocea reprezentantului IG Metall, Ulrike Kleinebrahm.
Mulţimea confirmă şi flutură frenetic pancarte cu „Vampirul Nokia nu e mulţumit. Dracula îi dă mai mult sânge“, „Nokia trebuie să rămână“ sau „Lupta nu s-a sfârşit încă“. În acest timp, oficialii concernului preferă să păstreze tăcerea, iar politicienii germani spun sus şi tare: chiar dacă nu reuşim să-I facem să se răzgândească, măcar facem tot posibilul.
Recomandările noastre
