"Una dintre stelele prin care am supravieţuit"

"Una dintre stelele prin care am supravieţuit"

"Marga Barbu a fost, este şi va fi una dintre efigiile eclatante ale înnoirii fizionomice şi temperamentale a filmului românesc de gen, mai ales în anii ’60 ai secolului trecut, ani salvatori pentru eliberarea de schemele tiranice, obsedante, ale deceniului precedent. Ea a fost, este si va fi mereu un elogiu intrinsec adus tinereţii irepresibile, fascinante prin graţia idicibilă a feminităţii şi a frumuseţii specific româneşti, mutilate în anii dictaturii proletcultiste. Avea un ce unic, fermecător în colegialitătea sa alertă, tandră, inteligentă în umoru-i contagios. Mereu deasupra condiţiei însăşi a producţiilor de gen în care a deţinut roluri de prim rang, precum seria de aventuri a filmelor cu haiduci, dar şi în rolurile de compoziţie din alte categorii de pelicule, Marga Barbu, pe care am avut privilegiul de a o urmări nu doar pe ecran, dar şi pe platourile de filmare şi în casa împărţită cu Eugen Barbu pe strada Eminescu, se află alături de uitatul Iurie Darie, alături de răsfăţatul Florin Piersic şi nu de mulţi alţii, în constelaţia stelelor adevărate, pe drept adorate de marele public, care trebuie ajutat s-o redescopere şi s-o iubească, să-i înţeleagă dăruirea, harul şi sacrificiul prin care filmul românesc a suprevieţuit, ca să poată astăzi străluci, în orizonturile pe care le-a meritat dintotdeauna" -  Valerian Sava, critic de film

„Regret teribil că am mai pierdut o actriţă din generaţia mea, o doamnă specială a teatrului şi a filmului românesc. Îmi amintesc că era „înnebunită” după perfecţiune, pentru a obţine performanţe cât mai redutabile şi muncea cât putea de mult pentru ca totul să iasă impecabil” -  Ion Besoiu, actor

"Marga gândea pozitiv, era un om foarte deschis, o actriţă extrem de serioasă, din şcoala veche. Se duc, pe rând, actorii din acea generaţie, şi îmi pare foarte rău” - Şerban Marinescu, regizor

Corneliu Vadim Tudor: ”Era o mare doamnă, o actriță totală”

„Marga Barbu provenea din aristocrația Ardealului, dintr-o familie de intelectuali, de patrioți, în genul lui Lucian Blaga. Eugen Barbu, soțul ei, a fost vice-președintele Partidului România Mare. Tatăl ei era inginer, mama-balerină. Mama Margăi Barbu a fost foarte longevivă, a trăit 95 de ani.  Marga a fost o actriță totală. O mare profesionistă Eugen Barbu a iubit-o foarte mult, iar ea avea un imens respect pentru soțul ei. Iubeau câinii, aveai trei caniși.   Marga avea un talent aparte pentru limbi străine, știa cinci-șase limbi de circulație internațională, în ultimii ani învățase japoneza. Avea un vocabular de 200-300 de cuvinte în japoneză. După moartea lui Eugen Barbu, din 1993, ea s-a izolat. Ultima dată am întâlnit-o o dată cu decernarea premiilor ”Eugen Barbu” pe 20 februarie.

Avea o ținută foarte sportivă, în tinerețe, fusese balerină, ca și mama ei. Marga avea o siluetă de invidiat, foarte elegantă. Soțul ei a folosit, în mai 1978, o sumă importantă de bani obținută pentru premiul Herder, ca să-i cumpere soției sale o superbă haină de blană de la Viena. Era o  adevărată doamnă. Marga mai are o soră mai mică, Pia. Probabil o vom îngropa pe Marga lângă soțul ei pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Belu”.

CITIŢI ŞI:

A murit Marga Barbu

Ne puteți urmări și pe Google News