Cel puțin asta susține ziaristul și scriitorul francez Laurent Obertone în noua sa carte- „Guerilla. Timpul barbarilor”/E vorba de un roman scris din aceeași teamă că sfârșitul lumii (așa cum o cunoaștem) se apropie. Fără să vrei, gândul te duce la „Le Camp des saints” de Jean Raspail sau la mult mai recentul roman al lui Michel Houellebecq- „Soumission”. Dar cartea ziaristului Obertone are ceva în plus- simțul realității. Obertone nu „inventează” o realitate, ci construiește un scenariu din fapte care s-au mai întâmplat- revolte împotriva poliției, violențe de stradă, atacuri teroriste.

E vorba de o răsturnare a ordinii autohtonilor de către cei nou-veniți,  Acțiunea se petrece într-un viitor nu prea îndepărtat. Prins într-o ambuscadă în una din nenumăratele zone no-go, un polițist își pierde sângele rece și începe să tragă orbește. E scânteia care aprinde butoiul de pulbere. Exact cum s-a mai întâmplat în 2005 în Franța, suburbiile se răscoală. Spirala violențelor nu mai poate fi controlată. Chiar președintele țării este ucis de gloata dezlănțuită. Statul se prăbușește, incapabil să facă față revoltei și acțiunilor teroriste ale islamiștilor. În fața amenințării iminente, marea majoritate a populației se întoarce la barbarie. Singura lege este supraviețuirea.

În rest, totul e permis. Polițiști, tâlhari, teroriști, oficiali, jurnaliști sau cetățeni, toți sunt prinși în dezlănțuirea de haos.
Rețelele electrice și de apă încetează să mai funcționeze, lipsa proviziilor e generală, țara întreagă cade pradă violențelor. Nu e  vorba numai de jafuri, teroriștii știu că a venit momentul să acționeze,așa că declanșează acțiuni de amploare. Nimeni nu scapă de urgie. Chiar și militanții de extremă stângă sunt uciși de cei pe care îi credeau prietenii lor. Unele dintre personajele lui Obertone se sinucid, altele sunt aproape să fie ucise.

Nimeni nu încearcă să lupte, nimeni nu plănuiește o rezistență. Chiar și cei înarmați nu se gândesc decât să scape. Să fugă oriunde- într-o altă țară, într-un alt oraș, dar să-și salveze soțul, copiii sau propria piele. Există un singur răzbunător singuratic care îi ucide pe
cei mai răi dintre trădători: jurnaliști și politicieni, deopotrivă. Dar nici el nu are nicio speranță. E numai forma lui dementă de protest înainte ca totul să fie pierdut pentru totdeauna.

Poate Obertone nu e un romancier inspirat, iar criticii literari de la site-ul de stânga vice.com au dreptate când afirmă despre Obertone „Guerilla manicheeană este orice altceva decât o capodoperă, dar este cartea pe care timpul nostru o merită”. Vânzările record de care se bucură volumul, în ciuda faptului că marile publicații au ales să îl ignore, demonstrează, însă, că mulți francezi văd viitorul exact ca în scenariul apocaliptic al ziaristului. Și cine ar putea să-i condamne, când agresiunile, violurile și crimele au devenit parte a vieții de zi cu zi?

Te-ar putea interesa și: