In cel mai inalt punct din capitala Greciei, pe dealul Lykavittos (277 metri), un batranel roman vinde iconite si maruntisuri religioase.

Dimitrou Iakovidis (80 de ani) credea ca-si va trai batranetile prin locurile natale, in Hunedoara, dar s-a mutat in Atena acum 31 de ani, dupa cele doua fiice ale sale, Vaita si Cristina, casatorite cu greci.

Nu-si mai aminteste mare lucru despre ziua plecarii, aproape ca nici limba romana n-o mai stie, dar tine minte ca prin ‘73 au venit fetele lui in excursie in Grecia. „S-au casatorit cu greci si regimul le-a lasat sa plece. Eu am venit dupa trei ani”.

Sub ochii sfintilor

La inceput, strain si necunoscator al limbii grecesti, Iakovidis si-a gasit de lucru ca ingrijitor de parcuri, apoi a ajuns in varful Atenei, la Bisericuta Sf. Gheorghe de pe dealul Lykavittos, cel mai inalt punct al capitalei grecesti. Stergea de praf icoanele, aduna ceara topita a lumanarilor arse, matura, aranja sfesnicele, era om bun la toate.

Si grecii, si turistii straini care au ajuns vreodata sub maslinul din fata bisericutei stiu ca acolo, sus, este un vlah, iar batranul Iakovidis nu mai stie nici el daca vlah inseamna roman sau aroman. Acum nici nu-i mai pasa ce spune lumea, el e multumit ca, pensionat fiind, poate sa vanda matanii, iconite si alte nimicuri turistilor care urca sa vada intreaga Atena de aici, din varful dealului, de unde clopotul bisericutei arunca, arar, sunete metalice peste oras.

Nu-i putin lucru pensia de 500 de euro pe luna a lui Iakovidis fata de veniturile batranilor din Romania, stie si el asta, insa banutii astia ii asigura  strictul necesar si el este multumit, caci „80a dintre greci traiesc greu”.

A cam uitat limba romana

Inima ii da ghes sa vorbeasca mai mult despre viata lui, intamplarile prin care a trecut par de multa vreme nerostite, i se oglindesc doar in pleoapele grele si in palmele late, cu degete groase, pe care le tine impreunate tot timpul. Incercarile de a le povesti sunt greoaie, mai ales pentru ca batranul nu gaseste cuvintele potrivite in limba romana, multe amintiri ii raman incuiate in suflet ca niste perle intr-un sipet.

Reuseste totusi sa spuna, mandru, ca fetele lui, Vaita si Cristina, si-au facut familii aici, in Atena, si ca si-au facut cariera in medicina, una asistenta, cealalta doctorita.

Deodata, lasa barbia sa-i cada in piept, ochii mijiti aproape se inchid de tot. Una dintre fete, Vaita, a murit de cancer anul trecut, pe 7 noiembrie, avea 49 de ani. Tatalui rascolit zambetul ii revine cu greu si numai dupa ce incepe sa vorbeasca despre cealalta fiica, Cristina, care lucreaza la spitalul atenian „Sfanta Olga”.

Ii este dor de Ardeal

De atatia ani de cand ajuta la bisericuta de pe Lykavittos - nici nu mai stie numarul lor -, Dimitrou Iakovidis a invatat multe despre Atena, din vorbele ghizilor turistici, si ii place sa spuna din ce stie si romanilor care ajung acolo fara un traducator al frumusetilor Atenei. De aici, de la inaltimea de 277 de metri, se vad Acropolele, stadionul Jocurilor Olimpice, Universitatea Politehnica, Biserica Sf. Dumitru, unde se tin slujbe si in limba romana, Parlamentul, Muzeul National de Arheologie...

Ca sa auzi istoria tuturor acestor locuri, nu trebuie decat sa urci in luxosul cartier Kolonaki, cu trotuarele lui inguste marginite de portocali si mandarini, si sa iei, cu 4,5 euro, telefericul care in doua minute te transporta in varful Atenei.

Se poate urca si pe jos, nu este tocmai usor, dar merita. Panorama pestrita a capitalei elene poate fi privita si in compania unei cafele tari sau a unui cappuccino fierbinte, caci acolo sus, pe terasa din spatele Bisericutei Sf. Gheorghe, este o cafenea-restaurant. Scumpa, dar in preturile din meniu intra si linistea suprema a locului.

Sa stapanesti cu privirea intreaga Atena iti da un sentiment de liniste si putere, dar batranul Iakovidis s-a obisnuit. Atat ar mai vrea si zice ca nu mai poate, din cauza celor 80 de ani: sa mai vada o data locurile natale „din Ardealu”.

LEGENDE

Muntele calcat de lupi

> Lykavittos - sau Lycabettus sau Lukabettos - era numele unui semet  munte izolat (din nord-estul orasului Atena) care acum se numeste Dealul Sfantului Gheorghe.

> Lykavittos apare in numeroase legende grecesti. Una dintre ele spune ca muntele acesta era refugiul lupilor, de unde probabil i s-a tras si numele, care se traduce prin „cel calcat de lupi”.

> O alta varianta din mitologie spune ca muntele a aparut ca urmare a dislocarii unei mari cantitati de pamant pentru crearea Acropolelor, la ordinul Zeitei Atena.