Un instalator fericit: Domnu’ Emil

Un instalator fericit: Domnu’ Emil

E mândru de meseria lui şi de banii câştigaţi reparând ţevi ori robineţi. Emilian Coman „lucrează numai de calitate“ şi are site pe internet.

Eviaţa mea să fac instalaţii! Nu că-mi place. Îmi place foarte mult! Şi meseria asta îmi dă o grămadă de sentimente bune“. Când vorbeşte de ţevi, filtre şi robineţi, lui Emilian Coman - Domnu’ Emil, cum îl ştiu prietenii, cunoscuţii şi clienţii - îi sticlesc ochii albaştri ca salopeta.

Face instalaţii de la 17 ani. Acum are 42 şi-i mândru de meseria lui, la fel de însemnată ca profesia de medic sau de avocat. Domnu’ Emil se declară un instalator fericit, care câştigă bine - „că lucrează numai calitate“. Nu-şi doreşte să pună calorifere peste hotare şi nici nu „dă“ din casele miniştrilor sau vedetelor pe care i-a avut de clienţi.   „Am făcut meseria asta aşa, în familie“ La doi paşi de capătul tramvaiului 8, la Zeţarilor, stă Domnu’ Emil. Curtea casei de pe Intrarea Daliei este plină de ţevi şi scule. „Aici e şi firma mea. Vreau să fac casa mai mare, să pun şi reclamă, să-mi iau o dubiţă şi so inscripţionez“, îşi face planuri instalatorul născut lângă Găeşti şi crescut în Bucureşti.

„Meseria asta a fost o conjunctură. Am făcut o şcoală profesională, la instalaţii, era în ’83“, spune meşterul, fără să intre în detalii. „Dintr-un caz fericit, şi socrul meu tot instalator era. Am făcut meseria asta aşa, în familie“, râde bărbatul. Îi pare rău că n-a putut să facă şi el o facultate, „n-a fost condiţii, că mi-ar fi plăcut supermult“.

Dar nu-şi plânge soarta: după mulţi ani de muncă la patron, în urmă cu doi ani, şi-a deschis firmă. Ca să fie în pas cu noile tehnologii, şi-a făcut şi site (www.instalatoriprofesionisti.ro) şi plăteşte reclamă pe internet: „Mi-a zis un prieten: «Dacă nu eşti pe internet, nu exişti!». Şi gata, am intrat pe internet!“. Domnu’ Emil nu se plânge de clienţi. Nu trece zi să nu sune cineva care are probleme cu vreo ţeavă spartă, un calorifer, o centrală termică. Sunt şi luni mai slabe, dar şi luni în care câştigă peste 3.000 de euro. „Să nu-i laşi murdar, că nu se cade!“  „Toată chestia e să lucrezi cu materiale de calitate, cu piese bune şi să respecţ i clientul, indiferent că-i un pensionar, o studentă sau un şmecher, cu ghilimele“, explică Emilian Coman. Şi-ar mai fi ceva: să-i faci mai puţin dezastru omului în casă „şi să nu-i laşi murdar, că nu se cade!“. Coman are echipă mică, deocamdată: patru băieţi, dintre care unul e iranian, „un băiat super“.

A schimbat mulţi angajaţi, că nu mai sunt meseriaş i. „Vine o săptămână, pleacă, nu-s de calitate. Acu’ e şi febra asta cu plecatul în Italia. Eu sunt mai familist, aşa, mai statornic, nu plec“, explică instalatorul, care are în CV corpul Z de la Spitalul Militar, zeci de vile din Corbeanca şi Pipera şi blocuri din toată Capitala.   „Mă ştie atâta lume! Am chei de la case mari“ În materie de clientelă, Domnu’ Emil are o politică clară: „Normal că vreau să câştig bani, să-mi trăiască familia bine, dar să-mi păstrez şi clienţii. Adică nu sar calul, cum se zice. Eu cred că un client bine mulţumit aduce încă doi clienţi“. Preţurile pe care le practică la firmă sunt şi în funcţie de om: un calorifer - 150 de lei cel mai ieftin, o baie completă - 1.200.   „Acuma depinde. Văd că-i un client pensionar, îi iau mai puţin, sunt studenţi - le mai dau din bani înapoi. Daí se compensează cu şmecherii, cu ghilimele, care-mi plătesc şi dublu“, explică instalatorul. Are mulţi clienţi „oameni destul bine, din fotbal, vedete de televiziune, o doamnă ministru cu al cărei fiu am rămas amic“. „Mă ştie atâta lume! Am chei de la case mari la care am grijă de instalaţii! Da’ eu îmi văd de treaba mea, când intru în casa omului nu mă interesează decât ce am de reparat!“, spune Coman. ÎN FAMILIE Afacerea, moştenire pentru fată şi băiat Dragostea pentru ţevi şi instalaţii a lui Emilian Coman s-a transmis deja unuia dintre copii, mezinului casei, în vârstă de 2 ani şi cinci luni. Micu- ţul are deja „atelierul lui“ şi foarte posibil să calce pe urmele de meseriaş ale tatălui. „Iar fata, care are 13 ani, mi-ar plăcea să fie un inginer proiectant, care să lucreze la firmă. Că doar e firma lor! Edural SRL - Eduard şi Raluca“, spune instalatorul. Nu vrea să fie „milionar ca nu ştiu cine“, ci vrea să-i meargă afacerea.

Că trăieşte în Ferentari, nu-i o ruşine pentru Coman: „În orice zonă sunt probleme, dar dacă eşti om şi-ţi vezi de treabă, nu se ia nimeni de tine. Aici ne cunoaştem toţi, suntem ca o mare familie, nu-i o zonă cum se arată la televizor“. Şi dacă în familie şi-n cartier toate-s bune şi frumoase, Coman are şi el un necaz mare: „Noi instalatorii suntem desconsideraţi un pic, ăsta-i adevărul. Sunt colegi care ne trag în jos“.

Ne puteți urmări și pe Google News