Eh, ce vremuri, când Dumnezeu părea că nu mai locuia în cer, ci coborâse pe pământ şi luase chipul tinerilor frumoşi şi liberi. Nu trebuia decât să spună ce-şi doresc şi gata, statul le şi împlinea voia. Statul care era condus tot de tineri frumoşi şi liberi. Où sont les manifestations d’anţărţ?

Când ditamai Piaţa Victoriei era plină de oameni. Tineri talentaţi nu mai desenau grafitti cu tot felul de balauri pe vagoanele de metrou sau de tren, ori pe pereţii proaspăt zugrăviţi de la Universitate, ci îşi exersau în mod internaţional talentul, colorând ditai piaţa din faţa clădirii Guvernului în albastru cu stele galbene, steagul Uniunii Europene.

Iar după aia, piaţa se umplea de manifestanţii tineri, frumoşi şi liberi. Deşi, unii dintre ei păreau că tocmai ieşiseră cu bilet de voie de vis-a-vis, de la Antipa, unde obţinuseră o sinecură pentru a lucra ca exponat. Dar în suflet, erau tot frumoşi şi liberi.