O analiză de Judith Bergman pentru Gatestone Institute:

Un intelectual francez, Christian Moliner, sugera de curând că Franța ar trebui să întemeieze un stat-în-stat musulman, care să funcționeze conform legii sharia, în interiorul granițelor Franței, pentru a evita un război civil. Avertizând împotriva pericolului de a lua în serios problemele islamismului în Europa din cauza Corectitudinii Politice, el afirma:

„De teamă să nu pară islamofobi, pentru a mulțumi această minoritate marginală de musulmani, guvernele sunt dispuse să accepte răspândirea practicilor radicale în toată țara… Unele teritorii se află în afara controlului republicii. Poliția poate merge acolo doar folosind forța și pe o durată limitată… Nu îi vom putea niciodată converti pe cei 30% de musulmani care cer adoptarea legii sharia spre lauda democrației și a secularismului. În prezent permitem segregarea, fără a-i spune pe nume.”

Care este soluția lui Moliner?

„Stabilirea unui sistem dual în Franța… un teritoriu, un guvern, dar două popoare: francezii, cu legile lor obișnuite, și musulmanii, cu un statut Coranic (dar numai pentru cei care doresc)… Ultimii vor avea drept de vor, însă vor aplica sharia în viața de zi cu zi, pentru a reglementa legile matrimoniale (care vor legaliza poligamia) și moștenirea… Nu vor mai apela la judecătorii francezi pentru disputele dintre musulmani… conflictele dintre creștini și musulmani vor fi de competența instanțelor obișnuite…”

Propunerea lui Moliner reprezintă o capitulare totală în fața Islamului politic și, evident, este scandaloasă, mai ales dacă ținem seama că musulmanii reprezintă doar puțin peste 5% din populația Franței.

Ceea ce sugerează el, totuși, formalizează în bună măsură statu quo-ul care deja există – și nu doar în Franța – chiar dacă propunerea îi abandonează pe musulmanii deschiși la minte și, până la urmă, pe ne-musulmanii care se află acolo, și demografia lor aflată în colaps.

În Franța, zonele interzise, cu islamizarea, cu sharia și mai ales cu înrobirea femeilor, s-au răspîndit deja de la suburbii (banlieues) la orașele propriu-zise.

Tot pentru Gatestone Institute, Yves Mamou relata în luna martie 2017:

„Zonele interzise nu mai sunt de acum rezervate doar suburbiilor, acolo unde imigranții și musulmanii s-au concentrat. Din cauza imigrației masive, zone interzise au apărut în inima Parisului și a altor mari orașe – Bordeaux, Toulouse, Marseille, Grenoble, Avignon, districte luate în stăpânire de un amestec de traficanți de droguri, salafiști și bande de tineri islamici. Victimele principale sunt femeile. Sunt hărțuite atât musulmanele cât și nemusulmanele; unele sunt agresate sexual.”

Anul trecut, telefiziunea franceză a transmis un documentar despre femei care dispar pur și simplu în anumite zone, acolo unde au fost întemeiate societăți islamice paralele. Reportajul s-a referit mai ales Sevran, din districtul Saint-Denis, o suburbie a Parisului descrisă de politologul Gilles Kepel drept „capitala Islamului francez”.

Trăiesc 1,4 milioane de oameni în districtul Seine-Saint-Denis. Peste 600.000 dintre ei sunt musulmani. Poșta franceză a anunțat de curând că nu va mai oferi serviciile sale de curierat în Saint-Denis, din cauza pericolului prea mare pentru angajații săi. Anul trecut, 51 dintre factorii poștali au fost atacați în timpul serviciului.

În Franța, un sondaj realizat de Institutul Montaigne în vara aceasta arată că 29% dintre musulmanii francezi consideră că sharia este mai importantă pentru ei decât legile franceze.

De asemenea, 67% dintre musulmani doresc ca copiii lor să învețe araba, iar 56% cred că aceasta ar trebui să se realizeze în școlile publice.

Un sondaj din 2016 din Marea Britanie, se pare cel mai mare realizat pe marginea acestui subiect, a arătat că 43% dintre musulmanii britanici „cred că părți ale sistemului de legi islamic trebuie să înlocuiască legile britanice, în timp ce 22% se opun acestei idei”.

Un alt sondaj, tot din 2016, arată că aproape un sfert (23%) dintre musulmani sprijină introducerea sharia în unele zone din Marea Britanie, iar 39% sunt de acord că soțiile „trebuie întotdeauna să se supună soților lor”, în comparație cu 5%, la nivelul populației totale.

Aproape o treime (31%) cred că este acceptabil pentru un musulman britanic să aibă mai mult de o soție, față de numai 8% la nivelul total al populației.

Același sondaj arată și că 52% dintre musulmanii britanici cred că homosexualitatea ar trebuie să fie scoasă în afara legii.

Potrivit unui studiu din 2014 asupra marocanilor și turcilor musulmanidin Germania, Franța, Olanda, Belgia, Austria și Suedia, o medie de aproape 60% dintre musulmani s-au declarat că ar trebui să se întoarcă la rădăcinile islamului; 75% considerau că există o singură interpretare posibilă a Coranului, iar 65% au declarat că sharia este mai importantă pentru ei decât legile țării în care trăiesc.

Așa cum arată sondajele, există deja „două popoare” în Franța și în mari părți din Europa, care doresc să trăiască conform unor standarde total diferite, așa cum sugerează Moliner. Politicienii continuă să ignore aceste realități sau să le minimalizeze.

Așa că de ce să fim șocați de soluția unei Franțe cu „două popoare”? Cum propun acești politicieni, care nici măcar nu vor să recunoască problemele, să abordeze realitatea că mari procente ale populației își doresc mai degrabă să trăiască sub legea sharia? Nu propun nimic. Se fac pur și simplu că aceste informații nu există.

Președintele francez Emmanuel Macron este un astfel de exemplu de imunitate la realitate: „Radicalizarea s-a consolidat pentru că Republica Franceză a capitulat”, declara Macron recent despre islamizarea suburbiilor franceze. Macron a dat vina pe Franța, nu pe Islam, pentru radicalizarea tot mai agresivă, care, a spus el, ar trebui să determine Franța să-și pună întrebări.

Macron a adăugat: „În prea multe orașe, în prea multe districte, reprezentative pentru o distorsionare a religiei (subl. n.), și care sunt pline de ură și unde domnește un regim carceral, am permis ca ele să fie cele ce oferă soluții pe care Republica nu le mai oferă.”

Astfel, potrivit lui Macron, societățile paralele din Franța nu au nimic de-a face cu islamul. Ele sunt vina republicii franceze.

Republica franceză este cea care a impus sharia și înrobirea femeilor în suburbii, descrise de o femeie care a reușit să scape de acolo, drept Iad?

Republica franceză este cea care a împărțit de curând fluturași pe care scria: „Dacă te întâlnești cu un evreu, omoară-l”?

Republica franceză a forțat-o pe mama lui Mohamed Merah, bărbatul care a ucis o mică evreică la școală, împușcând-o în cap, în timp ce striga „Allahu Akhbar”, să declare: „Profetul permite uciderea copiilor evrei”.

Franța, la fel ca restul Europei, se îndreaptă spre soluția cu „două state” imaginată de Moliner. Lucrul ăsta nu pare să-i tulbure câtuși de puțin pe politicieni.