Opinii EVZ
Scântei în relațiile turco-americane: Președintele Trump amenință Ankara cu devastarea economică. Pulsul planetei
Oricât ar părea de ciudat, realizările administrației americane, în nici o lună de la anunțul intempestiv al lui Donald Trump privind retragerea trupelor din Siria și Afganistan, sunt remarcabile. De necrezut cu ce viteză și sub ce presiune întregul establishment american - desemnat de Președinte drept mult-hulitul deep state - statul profund, folosit și pe la noi pentru a susține eticheta electoralistă de „stat paralel” – a reușit să creioneze și să umple de conținut, practic peste noapte, o strategie americană pentru regiune.
De la o zi la alta, practic, administrația americană a creat o doctrină Trump – calchiată după Doctrina Reagan, cursa înarmărilor și secăturirea de resurse economice a Rusiei în acest proces, înglodând-o în Siria, ca în Afganistan, între 1979-1989 – o retragerea condiționată din Siria cu atingerea tuturor obiectivelor și limitarea costurilor, precum și crochiuri de soluții de pace în Siria, relația israeliano-palestiniană, Irak, Afganistan și Golf. Nu sunt documente finale, crochiurile suportă ajustări, de aici, poate, și relativa incoerență și diferențele de abordare între componentele administrației, tocmai pentru că timpul pentru coeziune, convergență și detalii a lipsit pentru a avea același discurs între Președintele Trump și Administrația sa de la Casa Albă, Consiliul pentru Securitate Națională(NSC) și consilierul pentru Securitate Bolton, Departamentul de Stat și Secretarul de Stat Pompeo, respectiv Pentagon și Armata americană.
Totuși e de remarcat această realizare deosebită, care vine cu câteva teme majore: Doctrina Trump așezată pentru a bloca sau îndigui aspirațiile Rusiei de hegemon și putere care să acopere vidul creat de retragerea trupelor americane, reconstruirea relației cu Turcia și menținerea sa angajată cu soluțiile în spațiul occidental, prin particularitățile și interesele sale vitale, condiționalitățile și cele 5 puncte ale retragerii americane din Siria, ordonată, așezată și fără termene, în final. Astfel, maxima complicație și nodul gordian sirian trebuie să mențină Turcia departe de combinația din formatul Astana cu Rusia și Iran, în timp ce trebuie să trateze nuanțat problematica multiplilor actori și tendințe reunite în Siria, cu precădere pe cea a recentei alianțe israeliano-arabe, care discută re-energizarea lui Bashar al Assad pentru contracararea Iranului și influenței turce în Siria, postura majoră a kurzilor și perspectivele păcii în Siria. Întregul efort de reașezare, explicare și recuperare a pozițiilor americane după anunțul intempestiv al lui Donald Trump a fost unul enorm. Mai întâi, prima preocupare a fost aceea de a include retragerea într-o formulă mult mai gândită și o strategie coerentă, cu precădere în ceea ce privește Rusia, postura sa în Siria și Orientul Mijlociu și ambițiile sale, cu atât mai mult cu cât continuă investigații tot mai aprofundate împotriva lui Donald Trump și relațiilor sale vinovate cu Rusia, angajementelor financiare și ingerințelor sale în Ancheta FBI. De aceea prima preocupare a fost relația cu Rusia și noua doctrină Reagan, despre care am vorbit deja.
Doctrina Trump ca doctrină Reagan 2 a apărut atât de repede că aproape te gândești că, în cei 2 ani de mandat Trump, establishmentul a realizat că urmează reacții intempestive, impredictibile, chiar dacă legate de promisiunile din campanie, încât a elaborat o bază alternativă de politici, doctrine și abordări pe care să le aibă la îndemână, pentru a putea să încadreze orice gest al Președintelui într-un context care să avantajeze America. De aici și apariția în timp aproape real a acestei soluții, cursa înarmărilor și pasarea în brațele Rusiei a Siriei și problematicilor complexe de acolo, cu toate condiționalitățile atașate.
Dar imediat după acest moment, au apărut marile teme ale Orientului Mijlociu în care cei ce trebuiau liniștiți și cu care trebuia negociat erau statele din zonă. De aceea consilierul pentru Securitate națională, John Bolton, a plecat în locurile cheie ale actorilor regionali aliați interesați, Turcia și Iran, în timp ce Secretarul de Stat Mike Pompeo a făcut un lung turneu de 10 zile pentru a compensa situația cu lumea arabă, sunnită și statele mici din regiune, dependente de sprijinul American.
Anunțul retragerii trupelor a determinat o creștere exponențială a neîncrederii în trupele americane care i-au pregătit și echipat pe cei 60.000 luptători kurzi și arabi din Forțele Democratice Kurde, care se simțeau trădați și abandonați. Totuși, anunțul a fost nuanțat imediat, de la 30 de zile s-a ajuns la 120 de zile, la o retragere ordonată, dar și la nevoia ca până la retragerea americană Deash – ISIS să fie învinsă și să existe garanții privind nerevenirea ei în prim plan, iar aliatul kurd să fie protejat de o eventuală incursiune turcă în sud. Și, ulterior, a urmat vizita lui Bolton la Ankara și Tel Aviv. La Ankara, cel mai important moment, unde Bolton nu l-a întâlnit pe Erdogan dar s-a confruntat prin declarații cu acesta, consilierul pentru Securitate ameircan a încercat evitare unei confruntări directe kurdo-turce. Răspunsul vehement și critic și contrapunerea față de discuțiile cu Donald Trump l-au forțat pe Președintele american să reacționeze și să amenințe cu devastarea economică a Turciei dacă atacă aliatul său kurd din Forțele Democratice Siriene, o amenințare publică fără precedent ce împinge din nou relația bilaterală la un minimum istoric.
Recomandările noastre
