Cotidianul francez Le Monde este unul din ziarele de "referinţă" ale lumii. Într-o analiză a ediţiei de ieri a cotidianului Le Monde este descris "diplomatul acrobat Erdoğan ". Mesajul perceput după această analiză este că şi datorită invadării Ucrainei de către Rusia preşedintele Erdoğan "a devenit mult mai apreciat în rândul aliaţilor europeni şi ai celor din NATO".

Readau întocmai din analiză: 

"Una dintre cele mai importante abilităţi ale lui Recep Tayyip Erdoğan, cel inepuizabil şi greu de prins, este calitatea de a transforma crizele în succese politice."

În articol se atrage atenţia asupra consideraţiilor preşedintelui democrat al SUA, Joe Biden, părerea lui Obama, care îl vedea pe Erdoğan ca o fereastră care se deschide spre lumea islamică, şi asupra fostului preşedinte şi omul de afaceri Trump că "l-a atras pe linia lui". 

Se mai spune că "Reuşeşte să se cufunde în imperfecţiunile acestei lumi complicate cu o extraordinară încredere de sine ."

 Trapez

Scopul pentru care am amintit aceste rânduri nu a fost să-l laud pe Erdoğan sau să mă număr printre cei care îl satirizează. Sunt cunoscute experienţa, vârsta, atitudinea mea. Scopul este acela de a sublinia două probleme. 

Astfel că:

1. - Sub trapez sau sub acrobatul care merge pe o sârmă întinsă există o plasă de siguranţă. 

În scena din filmul "Trapeze", în care rolurile principale au fost interpretate de Gina Lollobrigida, Tony Curtis şi Burt Lancaster, şi în care pentru "triplu salt" s-a renunţat la plasa de siguranţă, toată lumea şi-a ţinut respiraţia. Când preşedintele Erdoğan făcea echilibristică între Rusia şi Statele Unite... cu rolul jucat în "lansarea negocierilor pentru transportul cerealelor, la reuniunea de la Istanbul la care participau cele două părţi... prin acrobaţiile diplomatice cele mai periculoase, închizând strâmtorile atât pentru navele aparţinând NATO, cât şi pentru cele ale Rusiei, furnizând drone Ucrainei" a putut să stabilească plase de securitate. 

2. - Cât ar mai putea să dureze războiul dintre "Ucraina şi Rusia" care asigură ascensiunea din nou a Turciei în faţa SUA şi NATO? Care ar putea fi efectele acestui război asupra Turciei, care a recurs acum la diplomaţia acrobatică?

 Lăcomia de arme

Cei care consumă o cantitate rezonabilă de mâncare aleasă sunt numiţi "gourmet". Şi există şi un cuvânt pentru cei care nu se satură oricât şi orice ar mânca, "gourmand"... Ei sunt numiţi "lacomi".  În războiul din Ucraina, ambele părţi  sunt "lacome de arme şi muniţie..."

Think Tank-ul Royal United Services Institute din Marea Britanie sublinia: "În confruntările din Donbas, Rusia a folosit în numai două zile mai multă muniţie decât se află în stocurile armatei britanice". Iar Ucraina a înghiţit până acum ajutor militar în valoare de 40 de miliarde de dolari oferit de ţările membre NATO, valoare care este aproape echivalentă cu bugetul anual alocat de Franţa pentru apărare. Adică... Ambele sunt "lacome de arme" şi de "muniţie..." 

Conform statisticilor din Ucraina "Rusia a consumat deja 80% din din stocul de rachete balistice cu rază mică de acţiune pe care le-a folosit pentru a distruge oraşele şi infrastructura energetică a Ucrainei." S-a apropiat de epuizarea stocului. 

Revista The Economist scria:"Din  cauza sancţiunilor impuse de Occident şi a embargoului asupra microcipurilor, Rusia şi-a îndreptat atenţia către Coreea de Sud pentru obuze inteligente şi rachete... Şi către Iran pentru drone şi rachete."

Intelligence-ul britanic consideră că "Stocul de drone care se autodistrug pe care Rusia le-a achiziţionat din Iran s-a topit, acum aşteaptă alte livrări". Să vă şoptesc o veste bună: "Faptul că China nu înarmează Rusia este un mare şi secret câştig pentru Occident şi Ucraina..."

 Circumcizie secretă

Iar Ucraina depune mari eforturi pentru ca Occidentul să continue să-i livreze obuze, rachete antiaeriene Stinger, rachete antitanc Javelin, rachete HIMARS şi alte sisteme militare vitale. Să deschid aici o paranteză... SUA au adus transformări rachetelor HIMARS, în secret, "Au redus raza de acţiune pentru ca Ucraina să nu lovească în interiorul Rusiei." Adică "circumcizie secretă!.."

Dar în timp ce scriu aceste rânduri a venit ştirea că Ucraina a lovit în interiorul Rusiei. Şi probabil că aceste lovituri cu rază lungă vor face şi mai dificile relaţiile dintre SUA şi Rusia. În limba turcă există o vorbă: Care-i sursa apei, vine o zi când sursa va seca". Va continua să curgă spre Ucraina?

Conform sondajelor recente din SUA, "Susţinerea faţă de Ucraina este încă ridicată. Dar are tendinţa de a se reduce, în special în tabăra republicanilor, cât şi în rândul alegătorilor." De asemenea... Problema nu sunt numai banii, după Războiul Rece, producţia de arme în Europa şi în Statele Unite a fost redusă. Acum şi stocurile Occidentului sunt în dificultate. O nouă producţie pentru Ucraina necesită timp. De exemplu, SUA au comandant companiei Raytheon "să livreze încă şase baterii NASAMS pentru a fi doborâte rachetele ruseşti". Dar construcţia acestora va dura 24 de luni. Dacă sunt pentru a apăra oraşele ucrainene, nu este timp de aşteptat. 

 Garantarea producţiei

Şi mai este o problemă... Producătorii de arme nu prea doresc să investească pentru a creşte producţia. Şi aşa numărul acestora s-a redus. 

Pun întrebarea "Statul ne garantează că dacă războiul din Ucraina se încheie ne va cumpăra el producţia?" SUA nu pot oferi această garanţie.

În această situaţie, cea mai bună soluţie este ca administraţia Biden care deţine sisteme de armament de înalt nivel, precum avioane de luptă F-16, sisteme de rachete tactice cu rază lungă de acţiune (ATACMS), tancuri Abrams, drone Gray Eagle să le trimită în Ucraina şi să contribuie astfel la obţinerea de progrese rapide de către această ţară. Va face ca data la care se va încheia războiul să se apropie mai mult.

.............................. 

Să vorbim despre o realitate care va afecta terminaţiile nervoase ale lui Putin - ceva ce îl înfurie foarte tare...

Washington Post scrie astfel: "Economia SUA pentru război este 14 ori mai mare decât a Rusiei. (Venitul naţional al Rusiei este egal cu venitul New York-ului, GC). 

Câştigarea războiului liniilor de producţie cu Rusia va fi foarte facilă. Dar pentru a nu fi nevoie de acest război, trebuie să facem tot ce este posibil pentru a reduce cât mai mult costurile şi durata confruntărilor.", notează milliyet.com.tr

.........................

Să ne întoarcem la diplomaţia acrobatică de la începutul articolului.  În acest cel mai puternic şi irevocabil proces, Turcia ar trebuie să manifeste pragmatism prin soluţionarea celor mai sensibile probleme. De exemplu... Să poată achiziţiona măcar o parte din avioanele F-16, înainte de a fi trimise toate în Ucraina.

(Articol de Güneri Cıvaoğlu) - Traducerea Rador