Constantin Boboaca a ajuns dupa gratii intr-o tara marcata de Duminica Orbului si va iesi in UE.
De aproape 17 ani, casa lui Constantin Boboaca este o celula de doar cativa metri patrati pe care o imparte cu alti puscariasi la Penitenciarul Iasi. In mai 1990 a ucis un om in timp ce se afla la o nunta. O luna mai tarziu a fost arestat.
A urmat verdictul judecatorilor: 20 de ani pentru omor deosebit de grav. Peste cateva luni, spera sa-i fie acceptata cererea de eliberare conditionata. Va fi un om liber, cetatean european, iar visul lui este sa ajunga sa vada mormantul lui Iisus.
Voia la Hunedoara, acum vrea in Canada
Constantin Boboaca are acum 50 de ani. Nu-si aminteste mare lucru despre lunile postdecembriste pe care le-a apucat „afara”. Doar ca planuia sa se mute la Hunedoara, sa-si gaseasca un loc de munca la combinat. E surprins sa afle ca acum combinatul de-acolo e doar o umbra din ceea ce era odata.
Spune ca a avut o viata frumoasa inainte de a fi lovit de „ghinion”: o casa la Lungani, judetul Iasi, o sotie si doi copii. A lucrat ca macaragiu si otelar si nu-i lipsea nimic. Intre timp, a divortat, iar copiii au fost crescuti de un frate. Fata a facut facultate, are familia ei, iar baiatul a plecat in Canada.
„Daca am gresit, stau aici. Am pierdut familie, libertate, tinerete. Acum eram la pensie, aveam pensia mea”, regreta Constantin. Din 1990, de cand a fost incarcerat, Constantin Boboaca a trecut prin penitenciarele de la Colibasi, Poarta Alba si Jilava.
Din 1997, de cand se afla la puscaria de la Iasi, „a schimbat” trei sefi de penitenciar. Spune ca acum, cand stie ca se apropie de termenul de a fi pus in libertate, timpul trece foarte greu. Nu a iesit niciodata din tara pentru ca pe vremea lui Ceausescu nu avea voie, iar in cele cateva luni de dupa Revolutie nu a apucat. Spera ca dupa ce va fi liber sa poata sa-si faca pasaport si sa plece la fiul sau, care munceste in Canada. E convins ca daca politistii vor sti unde se duce ii vor da drumul.
Oricum, Constantin sustine ca s-a potolit. A stat prea mult timp inchis si a invatat un lucru: ca libertatea este unul dintre lucrurile cele mai pretioase asa ca, dupa ce va fi un om liber, se va feri de necazuri. „Daca vine vreun hot ii spun sa ia tot de pe mine si gata, ca daca il lovesc vin inapoi aici”, sustine barbatul. „Trebuie sa muncesc. Nu ma duc la furat, nu vreau sa ma mai intorc aici”, subliniaza barbatul, care recunoaste ca nu-i va fi usor sa-si gaseasca un loc de munca avand in vedere cazierul lui patat. De aceea ar merge in Canada, la baiat.
Castigul Revolutiei: televizor in puscarie
Barbatul a stat cateva luni in inchisoare si inainte de Revolutie, pentru ca avea prea mult porumb. Face o comparatie intre cele doua tipuri de puscarii: „E diferenta mare. Pe timpul comunistilor, de la 5.00 dimineata si pana la 10.00 seara nu aveai voie sa te atingi de pat. Acum avem mai multa libertate, poti sa stai in pat, sa mergi la club sa citesti o carte, sa te duci la biserica”, spune barbatul. Lucrul cel mai bun, acum, e acela ca in fiecare camera din penitenciar este televizor si cablu. „Televizorul ne deschide capul. Ne uitam la filme, avem teletext”, spune el. Ce-i drept, un neajuns exista: in fiecare celula e un singur televizor, asa ca oamenii dinauntru trebuie sa cada de acord la ce se uita.
Oricum ar face, nu rateaza stirile in nicio seara. „Ne intereseaza toate stirile, ne uitam la ce se intampla in tara asta, la lumea saraca, la cei care se duc peste babe”, explica omul, care sustine ca la puscarie a auzit prima oara despre droguri, lumea interlopa si telefonul mobil.
Tot de la televizor si din ziare stie de „domnu’ Basescu”, de doamna Macovei si ca Romania a intrat in Uniunea Europeana. „Dupa parerea mea, daca se respecta legile ne va fi bine in Uniunea Europeana”, crede Constantin.
Barbatul a auzit ca normele europene prevad conditii mai bune si pentru puscariasi. „Ar trebui sa avem sapte-opt metri cubi de aer”, ne spune el. Mai stie ca s-au folosit lei vechi, „miliarde”, si ca acum avem lei noi. Nu crede ca-i va fi greu sa se obisnuiasca in aceasta privinta. Si de euro a auzit tot de la televizor, dar nu a vazut niciodata cum arata.
A tocit Codul Penal
„Dar nu ma uit doar la televizor, mai citesc ziare si carti. Mai ales romane politiste si de dragoste”, mai spune Constantin. Ca multi dintre colegii sai de zeghe, barbatul a studiat Codul Penal. Totusi, nu prea intelege cum functioneaza legile in tara noastra. „Sunt oameni care fura doi-trei saci de porumb si primesc sase-sapte ani, iar cei care au furat miliarde nu suporta regimul de detentie. Iar p-ala cu droguri il gratiezi... E corect?”, intreba el retoric.
LA COSTUM
Iasiul vazut din duba
Orasul Iasi l-a vazut de vreo doua ori, din duba penitenciarului, si nu i se pare ca s-ar trai mai bine acum decat in urma cu 17 ani. „Cata lume este acum pe strazi! Iar terenul sta parlog. Nu s-a facut nimic. Cine a avut bani de pe vremea lui Ceausescu a construit... S-au facut niste cladiri, asa e. Dar oamenii sunt mai saraci, asa pare, dupa port”, este de parere barbatul. Isi da seama, din cate a vazut el, ca blugii sunt inca la moda, dar crede ca nici hainele din stofa nu s-au demodat.
In ceea ce-l priveste, ii place sa se imbrace la patru ace, pentru ca „un familist bun nu se imbraca golaneste”. La intalnirea cu reporterii EVZ s-a imbracat in costum, unul primit anul trecut de la „tovarasul de viata”, o femeie care il viziteaza de 12 ani si cu care se va casatori dupa ce va iesi din penitenciar.
Nu conteaza
Fara drept de vot
Constantin Boboaca nu mai stie pe cine a votat in 1990, la primele alegeri libere. E sigur insa ca nu l-a votat pe Iliescu pentru ca „a fost comunist toata viata lui”. Apoi nu a mai avut drept de vot. In 2000 l-ar fi votat pe Corneliu Vadim Tudor, iar in urma cu doi ani pe „domnu’ Basescu”, pentru ca „nu era altul mai bun”.