Britanicii spun că mulțimile strigând "hoților ieșiți afară" în centrul Bucureștiului, au evocat, în mod inevitabil, amintiri din 1989 și din ultimele zile de viață ale tiranului Nicolae Ceaușescu. “Nu doar pentru că ei reprezintă puterea oamenilor de modă veche, ci pentru că drama străzii este jucată într-un moment în care conducătorii din România par să copieze unele dintre tehnicile lor de la temuta Securitate, serviciul secret omnipresent”.

Aceștia au mai scris că la momentul de vârf, Securitatea a avut 15.000 de ofițeri activi și o rețea de aproximativ 500.000 de informatori. “Securitatea a ascultat telefoanele, a bătut și șantajat suspecți, a arestat oameni care au făcut glume politice, a patrulat secții de ginecologie pentru a verifica dacă vreun medic a realizat vreun avort, a răspândit zvonuri și apoi i-a arestat pe cei care le-au preluat. Pentru a fi paranoic în România trebuie sa fi trecut prin toate acestea”.

Pe de altă parte, britanicii de la The Times au mai adăugat că succesorul oficial al Securitatii este SRI, Serviciul Român de Informații, care servește un guvern democratic și nu este nici pe departe așa de sălbatic. “Cu toate acestea, este dificil pentru ei să se detașeze de trecut. S-a construit o bază mare de date, cu date agregate de la  diverse agenții guvernamentale; domeniul său este învăluit în secret, toate acestea în timp ce mecanismele de control asupra SRI sunt neclare. SRI s-a folosit de  cooperarea cu puternica agenție anti-corupție DNA pentru a intra în viețile oamenilor. Împreună, ei ascultă telefoane și păstrează suspecți în detenție pentru a le opri comiterea de presupuse infracțiuni similare în viitor”, consideră autorul articolului.

Acesta mai spune că lupta împotriva corupției este privită ca un obiectiv strategic principal, concepută pentru a mulțumi UE și Statele Unite ale Americii. “Mulți dintre demonstranții din București din această săptămână sunt de acord cu acest obiectiv și sunt supărați că noul guvern al lui Sorin Grindeanu a emis o ordonanță prin care eliberau persoanele acuzate de abuz în serviciu, unii dintre aceștia fiind membri ai Partidului Social Democrat”.

Autorul articolului este de părere furia românilor ar trebui să se concentreze în altă parte: la miezul problemei, la politicienii care au folosit anticorupția pentru a-și elimina dușmanii și la legăturile maligne dintre sistemul judiciar, SRI și DNA. “În 2015, DNA-ul se lăuda cu o rată de condamnare de 92%, un succes despre care mai multe organizații pentru drepturile omului cred că ar fi imposibil fără interceptări ilegale. Uniunea Română a Judecătorilor, între timp, a cerut în mod oficial dezvăluirea agenților SRI care lucrează în sistemul judiciar și informații cu privire la amestecul  SRI în numirea noilor judecători”.

El mai spune că au existat avertismente înainte de aderare în 2007 și într-adevăr, UE a insistat pe monitorizarea sistemului de justiție. “România dorește ca această monitorizare să fie suspendată tocmai datorită războiului său hotărât împotriva corupției. UE nu ar trebui să renunțe,  dimpotrivă, trebuie să fie mai vigilenți cu privire la manipularea politică a sistemului de justiție. Marea Britanie în curând va avea doar un cuvânt limitat de spus: dar poate porni, chiar acum, să fie mai atentă cu cererile de extrădare din anumite state ale UE”.

Ce crede autorul că înseamnă toate astea despre starea Europei? “Prea adesea "solidaritatea" Uniunii Europene se bazează pe închiderea ochilor. România și Bulgaria rămân vulnerabile. Grecia, care n-ar fi trebuit să fie lăsată să intre în zona euro, ar putea avea nevoie în curând de un al patrulea plan de salvare. Vladimir Putin privește cu veselie. Ne-am dorit bine pentru România, dar nu și-a onorat angajamentele sale de a pune în aplicare litera legii. Asta face parte din tragedia extinderii bine intenționate a UE: niciodată nu a fost suficient pentru a transforma societățile. Acum este Marea Britanie, care pleacă, dar trebuie să te întrebi dacă nu ar fi fost mai bine să plece România”, conchide jurnalistul britanic.