Sursa foto: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Aşa cum Ucraina a devenit un poligon de încercare „pe viu”, şi, din păcate, pe foarte mulţi morţi nevinovaţi a tot felul de arme, a tehnicilor, dar şi a tacticilor militare, România a devenit un poligon de testare şi încercare pentru experimente politice. Iar poporul român, cobaiul pe care se fac aceste experimente.
Ceea ce s-a petrecut luni de dimineaţă la prima oră în legătură cu fostul candidat la preşedinţie Călin Georgescu, eu nu cred că are vreo legătură cu faptul că un nou nominalizat de către preşedintele Nicuşor Dan pentru funcţia de premier va cădea în Parlament sau îşi va depune mandatul. Nu a fost o menvră de tip Noam Chomsky de abatere a atenţiei de la subiectul principal şi incomod, pentru că nu mai impresionează pe nimeni jocul alba-neagra de-a guvernul. Se ştie clar că va pica şi propunerea Siegfried Mureşan, aşa că nu mai era nevoie să-şi mai bată nimeni capul că o astfel de manevră de manipulare.
Atunci, de ce tot acest bâlci, tot acest spectacol? Eu cred că evenimentele din ultimile două zile care l-au avut în centru pe Călin Georgescu trebuie privite într-un context mai larg. Nu doar naţional, ci şi european. Ba chiar mai mult decât european. Puţin şi peste Atlantic.
Să vedem în continuare argumentele pentru această variantă pe care v-o propun.
Mai întâi, foarte pe scurt, pentru că sunt sigur că foarte mulţi dintre dumneavoastră le cunoaşteţi foarte bine, dar avem nevoie de ele pentru demonstraţie, evenimentele.
Luni dimineaţă, aproape de ora şase, Călin Georgescu este săltat din trafic, în preajma unui bazin de înot din Otopeni. Era cu copilul în maşină. Îl ducea la înot. Blocarea şi ridicarea din trafic erau motivate că fostul candidat la preşedinţie era cercetat într-un dosar de înşelăciune. De ce atâta grabă?
Dosarul era lucrat de DIICOT de doi ani, iar fapta se petrecuse în 2021. Ce descoperiseră procurorii care instrumentau cauza, de vineri după-amiază, de când îşi terminaseră programul şi până duminică noaptea atât de grav şi de urgent, încât Călin Georgescu se transformase în acest interval într-un iminent pericol social, încât trebuia ridicat direct din trafic, când încă soarele nu răsărise ca lumea? După cum s-a dovedit marţi la tribunal, nimic. Pentru că dacă procurorii ar fi descoperit ceva, desigur că judecătorul de drepturi şi libertăţi ar fi admis cererea DIICOT de arestare preventivă. Atunci, din nou întrebarea. De ce atâta grabă?
Pentru a explica, trebuie să depăşim graniţele ţării şi să mergem în Germania. În urmă cu două săptămâni, Europa pro-europeană a început să fiarbă. Pe 7 septembrie, Partidul Alternativa pentru Germania (AfD) a obţinut o victorie categorică în alegerile regionale din landul Saxonia-Anhalt, luând 44,5% din voturi. Cu toate încercările pro-europenilor de a minimaliza această victorie zdrobitoare, ea a avut un ecou internaţional foarte puternic. Uniunea Creştin-Democrată a actualului cancelar Merz a luat doar 17,2 la sută la acel scrutin. Însuşi cancelarul s-a arătat şocat de aceste rezultate.
Dar a venit duminica de 17 septembrie, cu alt rând de alegeri regionale în două landuri. Alternativa pentru Germania (AfD) a câștigat alegerile din landul Mecklenburg-Pomerania Occidentală cu 38,3% din voturi, aproape dublu față de scrutinul precedent. Partidul cancelarului Friedrich Merz abia a făcut pragul electoral, 5,5 la sută. Mai mult, în Berlin, AfD obţine locul al treilea. De asemenea, sondajele dau acest partid catalogat drept suveranist în creştere substanţială şi în celelalte landuri.
Aşa că s-a declanşat alarma la Bruxelles. Ursula von der Leyen, preşedinta CE a fost nevoită să ia atitudine: "Fie că este vorba despre ultranaţionalişti sau antieuropeni, ingerinţe ruseşti sau de dezinformare, numele se schimbă, dar obiectivul este acelaşi. Ne dispreţuiesc valorile şi vor să distrugă unitatea europeană. Să luptăm împotriva acestui lucru, să luptăm împreună pentru ideea noastră de Europa".
Aşadar, actuala UE este în pericol. Unul dintre liderii ei, cancelarul Merz spune că recentele alegeri din Germania au fost un dezastru şi că partidul său a înregistrat cea mai grea înfrângere de când există. În Franţa, altă putere a UE, preşedintele Macron este pe tobogan, după cum arată sondajele, care o dau ca viitoare câştigătoare a alegerilor prezidenţiale pe Marine Le Pen, preşedinta partidului Frontul Naţional, tot un partid din categoria celor catalogate ca suveraniste.
Alarma printre globalişti este generală. Germania nu este România, să-i poţi anula alegerile fără nicio explicaţie coerentă şi să nu se întâmple nimic. Toată lumea să tacă şi să se supună. De fapt, practic atunci au început experimentele politice în poligonul numit România. Au testat ce se poate întâmpla dacă se vor anula alegerile pe care le-ar câştiga un suveranist. Sigur, au tras şi nişte concluzii în urma acestui test la care am fost supuşi.
Acum însă, lucurile au început să fie triste pentru actualii lideri de la Bruxelles şi în ţări mari, din prima categorie a acelei Europe cu două viteze despre care vorbea Macron, precum Germania şi Franţa. Dacă vom urmări cu atenţie ce s-a întâmplat în Germania după alegerile din cele trei landuri, vom vedea că au început încercările de a scoate în afara legii partidul Alternativa pentru Germania. Încercări totuşi timide, ca soluţie pentru că este clar că nu pot face ca în România, pur şi simplu să anuleze alegerile. Aşa se explică şi la noi izolarea completă a AUR, care, deşi este al doilea partid din Parlamentul României, nu este luat de nimeni în calcul la guvernare. Vor să testeze cum pot face în Germania ca, în cazul în care AfD ar câştiga alegerile sau s-ar clasa pe locul al doilea, cum ar putea face să-l îndepărteze de la guvernare.
Să mergem acum la evenimentele recente de la Bucureşti. Eu cred că, în perspectiva alegerilor prezidenţiale din Franţa, în poligonul politic numit România s-a testat ce s-ar putea întâmpla dacă un lider suveranist ar fi împiedicat, eventual cu un dosar penal sau o arestare, să participe la alegeri.
Test care, cred eu, i-a pus pe gânduri pe actualii lideri de la Bruxelles. Totul le-a ieşit cu minus. Conclizia este că o eventuală împiedicare a unui lider suveranist să participe la alegeri făcându-i-se un dosar penal, ar scoate lumea în stradă. Dacă în România, cu o opinie publică amorţită şi apatică, tăcută când i s-a anulat votul, au fost, totuşi, oameni care au dormit toată noaptea în faţa arestului unde fusese închis Călin Georgescu, vă daţi seama ce ar fi în Franţa, acolo unde există o adevărată cultură a manifestaţiilor de stradă, dacă s-ar nesocoti votul popular. Dacă Marine Le Pen ar păţi ceva în genul lui Georgescu.
Dacă în ceea ce priveşte oprirea candidaturii printr-un dosar ne-am lămurit, să vedem cât ne vor mai testa cu marasmul în care suntem, cu un premier demis, dar care s-a legat cu lanţuri de scaun. Mureşan a ameninţat pe faţă deja că dacă nu îl vor vota pe el şi miniştrii pe care îi propune, s-ar putea ca preşdintele Nicuşor Dan să declanşeze alegerile anticipate şi o bună parte dintre actualii parlamentari ar mai intra în clădirea Parlamentului doar în excursie, la ziua porţilor deschise. Ameninţarea aceasta făţişă, care auce a puţină disperare, arată că şi experimentul cu guvernul demis, dar care nu se dă dus de la Palatul Victoria, se apropie de sfârşit.
Recomandările noastre
