Expoziția este organizată în teatrul de avangardă Sort / Hvid, unde, în 2012, a fost jucată o piesă despre asasinul în masă Anders Breivik și cuprinde instalații, relicve, fotografii și povești despre personajele cărora le este dedicată.

Alături de Ioana d’Arc sau Socrate, aici îi întâlnim și pe frații Khalid și Ibrahim El-Bakraoui, care s-au detonat pe 22 martie pe aeroportul din Bruxelles, provocând 17 morți sau pe Foued Mohammed-Aggad, unul dintre teroriștii de la Bataclan, din 13 noiembrie.


Organizatorii, un colectiv de așa-ziși artiști intitulat TOETT („Celălalt ochi al tigrului”) neagă că demersul lor i-ar glorifica pe teroriști.

Ida Grarup-Nilsen, purtătoare de cuvânt a grupului declară:

„Expoziția noastră este o cercetare asupra termenului ‘martir’ atât în context istoric cât și actual, căci ceea ce numim teroriști în Occident sunt considerați drept martiri de alții, în alte părți ale lumii.”

Și artista continuă:

„Nu înțelegeți greșit: a încerca să înțelegi și să vezi lucrurile dintr-un alt punct de vedere nu înseamnă să ai simpatie sau să vrei să ierți actele teroriștilor. Empatia nu este totuna cu simpatia. A încerca să afli ce se petrece în capul teroriștilor ne-ar putea ajuta să înțelegem și să descoperim cum să contracarăm mai bine terorismul. În Danemarca ne este greu să ne imaginăm că am putea merge la moarte pentru o cauză, să intrăm cu avionul în turnurile gemene din New York, să declanșăm centura cu explozibil în mijlocul publicului la Bataclan sau ne aruncăm în aer la Bruxelles, crezând într-o lume mai bună.”

Însă autoritățile nu s-au arătat încântate de inițiativa „artiștilor”. Ministrul liberal al Culturii, Bertel Haarder, a calificat proiectul drept „absurd și nebunesc”, iar un deputat local a depus plângere în justiție.

Dar expoziția are și apărători: redactorul literar al importantului cotidian „Politiken” acesta a avut o dispută cu ministrul Culturii, pronunțându-se împotriva… Corectitudinii Politice în artă.

„Nu trebuie să căutăm să înțelegem, potrivit ministrului Culturii, ce se petrece în capul celor mai răi oponenți ai societății noastre. Ca și cum s-ar teme să nu devenim adepți ai terorismului dacă înțelegem motivele teroriștilor. Din acest punct de vedere, n-ar mai trebui să citim nimic și să-l înțelegem pe Stalin sau Nazismul.”

Să observăm în trecere că ziaristul îl opune Nazismului pe Stalin, nu Comunismul, ilustrând exact una dintre tezele Corectitudinii Politice: Comunismul nu e rău în sine, ci doar Stalin și alți câțiva lideri, care, vorba lui Ion Iliescu „au întinat valorile” sistemului.

Și psihoterapeutul Marc Colclough, martor al unuia dintre atentatele de la o terasă din Paris, ia apărarea expoziției:

„Am văzut oameni murind lângă mine, încă resimt durerea atâtor vieți nevinovate pierdute și înțeleg că unele persoane se opun acestei expoziții. Însă artiștii au și ei dreptul de a se exprima și de a arăta anumite lucruri care pot indigna.”