Achitare, în sens juridic, este hotărârea prin care o instanță de judecată declară că o persoană trimisă în judecată nu este vinovată de infracțiunea pentru care a fost acuzată și, în consecință, o eliberează de răspunderea penală. Achitarea poate interveni, de exemplu, atunci când fapta nu există, nu este prevăzută de legea penală, nu a fost săvârșită de inculpat sau când nu există probe suficiente care să demonstreze, dincolo de orice dubiu rezonabil, vinovăția acestuia. Printr-o hotărâre de achitare, inculpatul este exonerat de acuzații, iar prezumția de nevinovăție rămâne pe deplin valabilă.
În afara sensului juridic penal, „achitare” înseamnă, în limbaj juridico-economic și curent, plata integrală a unei sume datorate sau îndeplinirea unei obligații de plată. De exemplu, „achitarea facturii”, „achitarea datoriei” sau „achitarea ratelor” înseamnă că debitorul își plătește, total sau parțial, obligația față de creditor. În acest sens, achitarea marchează stingerea sau diminuarea unui debit și poate fi făcută în numerar, prin transfer bancar, card, compensare sau alte modalități acceptate de părți.