Când apuc să văd un film la TV, rareori îl văd cap-coadă.
Pierd începutul, finalul ori le pierd pe amândouă. Deseori, văd doar o bucată din cuprins. Prima oară, asta m-a enervat. Acum mă fascinează să reconstruiesc povestea, în mintea mea, aşa cum îmi imaginez că ar fi trebuit să se desfăşoare până în momentul în care o văd la TV.
Să-mi închipui cum ar putea continua după ce am fost nevoit să schimb peisajul. Îmi place să descopăr, şi să încerc să le înţeleg, personaje despre care n-am suficiente elemente.
Cine e mai câştigat? Eu, că-mi pun la lucru imaginaţia, sau telespectatorul normal, care-şi îmbogăţeşte cultura generală şi nu e condamnat doar la propriile-i idei? Habar n-am. Dar varianta la care am fost împins e un exerciţiu pe care îl recomand.
Recomandările noastre
