Radu Gafta, care lasă TVR pentru un post la Comisia Europeană, spune că suspiciunile de apartenenţă politică dezbină echipa ştirilor: „Lumea se împarte între «oamenii lui Băsescu» şi «oamenii lui Tăriceanu»“.
Radu Gafta, editor la ştirile TVR, a ales o carieră la Comisia Europeană, unde, din 15 februarie, va începe să lucreze ca traducător. Se va muta în Luxemburg împreună cu soţia, pentru un salariu de bază motivant: 4.200 de euro. A aplicat pentru post acum doi ani, când lucra la Realitatea. A intrat apoi în TVR, iar ultimul an l-a „prins“ de serviciu în ziua casetei „Şpagă pentru Remeş“.
În octombrie, a fost bătut de un reporter într-o altercaţie în redacţia TVR. Consideră că redacţia TVR a fost atinsă de războiul politic dintre Palatele Cotroceni şi Victoria şi că, din teama de a nu deranja, Jurnalul face jocul elefantului în magazinul de porţelanuri. EVZ: Ce te-a făcut să vii în TVR, după o perioadă de criză de imagine a instituţ iei? Radu Gafta: Nu am fost singurul. Am plecat în perioada respectivă mai mulţi de la Realitatea TV: Cosmin Prelipceanu, Nadina Dogioiu, Liviu Popescu. Sigur că acum nu vreau să ascund faptul că şi Rodica Culcer, care era directorul ştirilor TVR şi cu care lucrasem la BBC, era o garanţie pentru mine. Voiam să lucrez cu ei la schimbarea imaginii TVR. Meciul Culcer - Giurgiu a dat startul
Când au apărut problemele? Lucrurile au fost coerente până când a apărut conflictul dintre Rodica Culcer şi Tudor Giurgiu (fostul preşedinte TVR - n.r.). Foarte multă lume a vorbit despre un conflict politic. Nu ştiu în ce măsură e o coincidenţă faptul că a apărut în momentul în care s-a acutizat aşa-zisul război dintre palate. Toată lumea a început să se împartă între oamenii lui Băsescu şi oamenii lui Tăriceanu.
E o împărţire care mă revoltă! Atunci s-a spus că Tudor Giurgiu este omul lui Tăriceanu, iar Rodica Culcer, omul lui Băsescu, şi că Giurgiu are o misiune să o înlăture pe Rodica Culcer de la conducerea Direcţiei de ştiri. Eu nu ştiu dacă a fost chiar aşa. Atunci a fost un vânt de primăvară pe lângă ce s-a întâmplat după ce s-a schimbat conducerea şi a venit Alexandru Sassu. Cum au simţit ştirile că s-a schimbat conducerea? Am avut o idee preconcepută. Am considerat anormal ca un om care până ieri fusese membru al unui partid să conducă TVR. Din păcate, ideea mea preconcepută mi-a fost confirmată în prima şedinţă pe care am avut-o cu Sassu. El ne-a spus că ceea ce vrea să schimbe, printre altele, este lipsa de obiectivitate a Jurnalului. Bun, nu era bun din punct de vedere tehnic, era bătrânicios, dar ni se părea că lipsa de obiectivitate e ultimul lucru pentru care puteam fi atacaţi. Editori în criză de autoritate Ca editor, ce s-a schimbat? Presiunea, ca editor, o să râdeţi, nu venea de sus în jos, ci de jos în sus. Pentru că în momentul în care a apărut acest conflict, autoritatea Rodicăi Culcer a fost subminată şi după aceea, pentru că noi nu mai aveam cui să ne adresăm mai sus, a început să fie subminată şi autoritatea noastră. Atunci discuţiile cu reporterii au început să fie din ce în ce mai dificile. În ce constau? De ce să facem o ştire aşa sau altfel. De ce să-l sun şi pe cutare? N-am timp! Nu răspunde la telefon etc. Discuţii aparent normale într-o redacţie, dar foarte dese. Mi-e greu să explic de ce, dar pur şi simplu autoritatea editorilor nu mai era respectată. Problema este că, la un moment dat, a apărut arătatul cu degetul: „Voi faceţi aşa pentru că bateţi în direcţia respectivă, pentru că sunteţi ai lui Băsescu“. Era interesul cuiva să se creeze această situaţie? Din păcate, aşa se petrec lucrurile în TVR. Ceea ce se întâmplă în exterior în viaţa politică are influenţă şi în interiorul TVR. Aşa a fost întotdeauna. Principala problemă a TVR şi a angajaţ ilor nu este controlul politic. Controlul politic se mulează pe o anumită cultură organizaţională: TVR e al meu! Al oricărui angajat. Eu sunt la TVR, aşa că sunt cu mult mai important decât oricine altcineva. Aşa că pot să folosesc TVR în scopuri personale, în războaiele mele.
Fie că sunt cu vecinii, fie că sunt procese pe care le am şi pe care vreau să le rezolv, fie că m-am supărat pe primar, fie că am o prietenie cu cineva şi vreau să-l promovez. Principalele conflicte pe care eu şi cu alţi oameni din TV le-am avut în interior de aici au pornit. Nu au fost conflicte politice. Un reporter făcuse un reportaj despre Centrul Cultural Român de la Praga. Când am citit ştirea respectivă, era foarte clar că omul avea un dinte, nu ştiu din ce motiv, împotriva Centrului Cultural şi a directorului de acolo. CARTE DE VIZITA
Carieră în televiziune Radu Gafta a ocupat, până în octombrie anul trecut, funcţia de editor general la principalul jurnal de ştiri de la TVR 1, după care a fost mutat editor la jurnalul regional de pe TVR 2. Schimbarea (care a implicat şi alţi editori) a fost decisă de Mădălina Rădulescu, director interimar al Departamentului de ştiri, imediat după filmul „Şpagă pentru Remeş“.
Înainte de TVR, Gafta a fost editor la Realitatea TV. A lucrat şi ca prezentator şi reporter al buletinelor de ştiri din weekend, de la B1. Între anii 2001 şi 2005, Radu Gafta a tradus documentare difuzate pe Discovery Channel, Animal Planet şi Reality TV. Gafta a lucrat vreme de trei ani la BBC Londra, unde a produs şi a prezentat emisiuni informative. Totodată, Gafta a lucrat în Pro TV trei ani, ca editor la ştiri. RADIOGRAFIE Ştirile postului public se feresc să deranjeze Radu Gafta defineşte situaţia din televiziunea publică în context politic: „TVR este o oglindă a societăţii româneşti“. „În momentul de faţă, şi acolo, aşa cum este şi în restul societăţii, a dispărut orice fel de balanţă a valorii. Oamenii nu mai sunt cântăriţi decât după ceea ce se percepe ca fiind poziţionarea lor faţă de acest conflict politic. Jurnaliştii nu mai sunt categorisiţi decât dacă scriu împotriva lui Băsescu sau pentru Băsescu, împotriva lui Tăriceanu sau pentru Tăriceanu. Oamenii nu mai pot fi creditaţi cu o opinie onestă“, spune Gafta.
Apele tulburi din politică, dar şi din TVR au dus la o reorientare a subiectelor: „Ceea ce văd eu în jurnalul TVR este un jurnal care se fereşte să atingă absolut orice, ca un elefant într-un magazin de porţelanuri: merge pe vârfuri. Şi atunci abordăm, în general, subiecte sociale, care sunt foarte importante, foarte pe gustul publicului:nu e apă caldă, nu ştiu cine s-a aruncat pe geam, problemele de sănătate ale populaţiei. Nu supără pe nimeni, în sensul că toată lumea este de acord că e o problemă. Încercăm să nu mai deranjăm nici politic, nici economic, nici în alte feluri. E foarte greu să deranjezi în momentul în care nu ai nişte repere sau încredere în cel de lângă tine. De cele mai multe ori, reporterului nu i-a spus nimeni ce să facă. Dar există o suspiciune care subminează absolut tot ce e acolo“.
Audienţele TVR sunt şi rezultatul percepţiei publice: „Imaginea TVR a avut mult de suferit şi cred că asta s-a reflectat în rezultatele de audienţă. Cei care se uitau la noi pentru că credeau că suntem mai puţin înclinaţi către senzaţional s-au dus către Realitatea. Dacă vrei să vezi o ştire politică, economică sau o dezbatere cât de cât cuprinzătoare, înainte te uitai la Realitatea şi la TVR. Acum, la TVR nu prea mai ai de ce să te uiţi“.
Recomandările noastre
