Orasul spaniol expune o colectie arhitecturala fascinanta, cu echilibru intre trecut si prezent.

Cand copiii vor sa joace fotbal la Valencia, se duc in albia raului si iau palmierii ca stalpi pentru poarta. Apa nu mai curge pe aici de peste 30 de ani. S-ar putea crede ca Dumnezeu avea un scris hieroglific, ca nici el nu mai putea sa-l descifreze, sau ii tremura mana atunci cand a desenat Valencia.

Pentru ca a facut un rau, pe care apoi l-a transformat in parc, de parca prima incercare ar fi fost gresita. La mijlocul anilor ‘50, cursul raului Turia a fost schimbat intentionat, asemenea Dambovitei. Actiunea nu avea sa duca la indeplinire planul maret al vreunui conducator, ci sa-i  salveze pe locuitorii din zona, pe care inundatiile aproape ii luasera pe sus.

In 1957, atunci cand apa a ajuns aproape pana la primul etaj al caselor de pe maluri, albia a fost rupta si apele s-au despartit in cele doua canale care inconjoara zona.

Arta si sport, in aceeasi albie Fosta vale a fost amenajata in spatiu de plimbare, practicarea sporturilor sau pur si simplu savurarea unei racoritori la umbra copacilor, admirand spectacolul. Aproape mereu joaca aici echipe intregi de Vicente, Baraja sau Villa - daca ar fi sa iei de bun ceea ce scrie pe tricouri.

Putin mai departe, privirea se opreste asupra Operei, ce pare o insula inconjurata de un lac. „Palau de la Mœsica” este unul dintre motivele de mandrie ale localnicilor - aici si-au manifestat talentul nume celebre, cum ar fi tenorul Luciano Pavarotti sau dirijorul Zubin Mehta.

Constructia Operei, in 1985, a fost primul pas catre noua Valencia, dar si motivul unui scandal rasunator intre doi arhitecti de renume - Santiago Calatrava si Norman Foster.

Conflictul s-a declansat in Berlin, unde Foster a decorat Reichstagul cu faimoasa cupola de sticla. Calatrava a sustinut ca, de fapt, ideea ii apartinuse lui. De atunci, Calatrava a construit in orasul natal al lui Foster, Londra, iar Foster in Valencia, locul de origine al lui Calatrava.

Camp de bataie al creatiei

In nord-vestul orasului, Norman Foster a creat Palacio de Congresos de Valencia, un centru de congrese in stilul unei broaste testoase rasturnate, cu artari inauntru, multa sticla pe dinafara si putine niveluri, pentru care a primit premiul „Royal Institute of British Architects”.

In schimb, Santiago Calatrava a dezvoltat, cu Felix Candela, un proiect la unul dintre capetele fostei albii, inaugurand in acelasi an, 1998, doua segmente ale „Orasului Artelor si al Stiintelor”. Acesta are astazi tot ce ti-ai putea dori de la un oras, pana in cel mai neinsemnat detaliu - noul si vechiul se completeaza reciproc, ca intr-o familie.

> L’Hemisferic gazduieste un planetariu, un cinema Imax si un spectacol de lasere.

> Muzeul Stiintelor „Principe Felipe” este un stil de educatie in stil distractiv si relaxant, cu expozitii variabile la parter si laborator de testari la etaj.

> Palatul Artelor este opera cu patru sali, ce se intind pe o suprafata de 37.000 de metri patrati.

> L’Oceanografic este cel mai mare acvariu din Europa, unde se gaseste cel mai mare numar de vietuitoare oceanice: rechini, delfini, balene, pinguini si chiar morse. 

> L’Umbracle - o gradina botanica superba, preferata de multi vizitatori spre lasarea serii si reteta de baza pentru proaspat-indragostiti. Cu si despre valencieni

Fetele Valenciei ascund si stari diferite. Chiar si atunci cand pare ca totul motaie, undeva, intr-un colt, sar scantei in toate partile. De exemplu, in cartierul Carmen, unde era odinioara zidul orasului. Rare sunt momentele de liniste - mai ales intr-una dintre cele mai reci seri din luna mai -, cand temperatura aerului este de 16 grade si  nu mai ai loc sa arunci un ac.

Locuitorii din Valencia sunt incantati de orasul lor si nu se compara cu nimeni. „E ca in fotbal”, ti se spune. „Nu vrem sa fim ca Barcelona. Pana la sfarsit suntem mai buni ca ei”. Plecarea in concediu inseamna 20 de minute cu masina spre mare, la casele lor de vacanta, iar credinta absoluta a localnicilor este ca in catedrala se afla cupa cunoscuta sub numele de „Sfantul Graal”.

In Valencia se vorbeste „valenciana”, o spaniola autohtona. Diferentele le observi prin oras. Pe o placuta scrie, de exemplu, Plaza de San Agustin, dar si versiunea locala, Plasa de Sant Agust’. Iar in autobuzul cu turisti poti alege explicatii in trei limbi: canal 1 - valenciana, canal 2 - franceza, canal 3 - spaniola.

Daca nu o cauti cu lumanarea, vei evita doua subiecte foarte delicate - autonomia si, in special, fotbalul. Nu te uita la varsta, adversar de temut poti gasi in oricine, de la pensionarul zambitor la un Vicente de 12 ani, care se avanta cu forta in poarta din albia raului.

NU RATATI!

Catedrala de la Valencia. Lacasul de cult a inceput sa fie ridicat in 1262, pe locul unei vechi moschei. Pana la finele secolului al XVIII-lea, cladirea a fost in repetate randuri modificata.

Localnicii sustin ca in altarul acesteia se afla celebrul Sfant Graal, o cupa din piatra despre care expertii spun ca dateaza din primul secol inainte de Hristos. De admirat cu atentie sunt Puerta de los Apostoles si Puerta del Palau care, alaturi de turnul Torre del Miguelette, sunt cunoscute drept cele mai vechi parti originale ale catedralei. Acestea ar fi fost ridicate in secolul al XIV-lea.

Lonja de la Seda. Construita intre 1482 si 1533, este una dintre cele mai importante realizari ale stilului gotic profan din Europa, fiind parte din patrimoniul UNESCO. Este alcatuita din patru parti: turnul, sala Consulado del Mar, Curtea Portocalilor si Sala Columnelor.

OFERTE   > Bilet de avion Bucuresti-Valencia, de la 100 de euro, cu taxe, Alitalia.

> Circuit Spania, 872 de euro. Pachetul turistic include 18 zile cu autocarul, in hoteluri de doua stele, cu mic dejun, si este oferit de Agentia Oniro.