Un studiu realizat recent de cercetătorii americani sugerează că "durata de viaţă" a unei relaţii poate fi stabilită printr-o simplă analiză a nivelului de oxitocină din sânge.
Valori crescute ale acestui hormon feminin, produs în special în timpul alăptării sau a actului sexual, au fost asociate cu comunicarea emoţională profundă dintre cupluri, principalul indicator al durabilităţii unei relaţii.
Studiul s-a desfăşurat pe 163 de subiecţi, 120 dintre aceştia fiind cupluri care tocmai începuseră o relaţie amoroasă, iar ceilalţi persoane singure. Cercetătorii au fost surprinşi să afle că nivelul de oxitocină era cu mult peste medie la oamenii proaspăt îndrăgostiţi, acest lucru fiind corelat şi cu o stare generală pozitivă. Mai mult, 25 dintre cuplurile cu cele mai mari valori ale "hormonului iubirii" au fost monitorizate timp de câteva luni şi s-a stabilit că au într-adevăr cele mai multe şanse de a rămâne împreună. Dragoste cu năbădăi? Reversul medaliei este că oxitocina în exces a fost de asemenea asociată cu anxietate şi sentimentul de posesivitate în privinţa partenerului, stări care apar şi în cazul noilor părinţi, mult prea obsedaţi de propriul bebeluş. Oamenii de ştiinţă dau asigurări însă că totul e spre binele relaţiei. "Nu înseamnă decât că preocuparea faţă de partener este la fel de importantă în rezistenţa legăturii romantice", spun aceştia. Totuşi, analiza nu a putut să determine dacă doar persoanele cu nivel mare de oxitocină au şanse de a intra într-o relaţie solidă sau dacă şi dovezile de afecţiune reciprocă sporesc producţia acestui hormon, ceea ce declanşează o reacţie în lanţ. Cu alte cuvinte, nu este exclus ca cei care vor să rămână îndrăgostiţi să reuşească asta pur şi simplu comportându-se ca atare.
Recomandările noastre
