Încăpăţânarea premierului Tăriceanu de a păstra în guvern miniştrii care aduc partidului deservicii de imagine va lovi PNL unde-l doare mai tare: în scorul de la viitoarele alegeri.
Într-un interviu acordat „Evenimentului zilei“, Crin Antonescu a susţinut că, dacă era în locul lui Tăriceanu, l-ar fi demis pe ministrul de externe, Adrian Cioroianu, imediat după gafa cu deportarea infractorilor români în deşertul egiptean. Ar fi fost într-adevăr o decizie înţeleaptă. Cioroianu „good point“ n-ar mai fi avut ocazia să se tragă de şireturi cu monarhii Europei, doar pentru că, istoric fiind, ştie atât de multe lucruri despre ei încât are impresia că sunt prieteni la cataramă. Problema lui Cioroianu este că monarhii Europei nu ştiu mai nimic despre el.
Dintr-un orgoliu neproductiv pentru PNL, Tăriceanu nu vrea nici în ruptul capului să-l schimbe pe ministrul „bad joke“, pentru a nu confirma diagnosticul „incompetent“ pus lui Cioroianu de preşedintele Băsescu chiar în momentul în care i-a semnat decretul de instalare.
Nu contează că politica externă a României se reduce la sintagma „yes, yes, of course, that’s sure“. Nu contează că unii lideri europeni se uită la Cioroianu ca la un pui de nazist după gogomănia cu deportarea infractorilor. Tăriceanu nu vrea să se spună că Băsescu a avut dreptate.
La alegerile europene, graţie prezenţei scăzute la urne, PNL a obţinut un scor neaşteptat de bun. Cele 13 procente şi jumătate au însemnat o gură zdravănă de oxigen pentru liberali. Înainte de acest scrutin, mulţi liberali erau convinşi că atacurile virulente ale lui Băsescu vor îngropa PNL. Nu a fost însă aşa, iar partidul a ieşit întărit. Numai că „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n traistă!“.
Dacă Tăriceanu ar fi fost abil, era atunci momentul ca scorul bun obţinut de PNL să fie dublat de o mutare politică menită să îmbunătăţească imaginea partidului, să-i maximizeze şansele pentru alegerile viitoare. O remaniere guvernamentală ar fi picat ca o mănuşă. Îndepărtarea miniştrilor vulnerabili (fie din cauza incompetenţei, fie din cauza problemelor cu justiţia, fie din ambele cauze) ar fi transmis mesajul că liberalii, chiar şi în ceasul al doisprezecelea, iau guvernarea în serios. Pentru electoratul fidel PNL, şi nu numai, decizia era absolut necesară.
Numai că Tăriceanu a fost, şi de această dată, Moliceanu şi a refuzat să taie în carne vie. Cioroianu, Păcuraru au rămas în guvern. Chiuariu ar fi făcut la fel, dacă nu demisiona cu sabia suspendării deasupra capului.
Ultima variantă care circulă prin PNL se referă la remanierea guvernului cât mai aproape de alegerile locale din vară. Tăriceanu îşi imaginează probabil că manevra va aduce PNL procente consistente. Se înşală amarnic. Ar fi o decizie de o ipocrizie jignitoare, care va fi cu siguranţă sancţionată de electorat. În planul imaginii, efectul ar fi aproape de zero. Mai mult, este de-a dreptul sinucigaş să-l mai laşi pe Cioroianu în vizite externe. În politică, o remaniere se face la momentul oportun ori nu se face deloc. Sau, altfel spus, se face înainte ca lui Cioroianu să-i vină vreo idee legată de Rusia, China ori, ferească Dumnezeu, Coreea de Nord.
Recomandările noastre
