Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare este socotit începătorul vieții de obște în Palestina.

De tânăr a decis să se călugărească și a plecat spre locurile sfinte. Pe drum, l-a cunoscut în Antiohia pe Sfântul Simion Stâlpnicul. Acesta, de cum l-a văzut, l-a strigat pe nume și l-a chemat pe stâlpul său. Apoi, l-a binecuvântat și i-a proorocit ce avea să îl aștepte.

Sfântul Cuvios Teodosie s-a călugărit la Ierusalim

Teodosie s-a călugărit la Ierusalim, însă, după o vreme, s-a retras într-o peșteră de lângă Betleem, unde a petrecut 50 de ani hrănindu- se cu ierburi sălbatice și legume.

Datorită vieții sale sfinte, a atras în jurul său numeroși ucenici, drept care a zidit lângă peșteră o mănăstire unde a pus bazele vieții de obște în Palestina.

A stabilit regulile pentru traiul în comun al călugărilor.

Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare. Pentru ce a luptat

A fost foarte apropiat de Sfântul Sava cel Sfințit, alături de care a luptat acerb împotriva ereziei monofizite, care nega cele două firi – divină și umană – ale lui Hristos.

Pentru viața sa duhovnicească și pentru smerenia sa, a fost învrednicit cu darul facerii de minuni. Rugăciunea Sfântului Teodosie cel Mare era neîncetată, privegherea de toată noaptea, lacrimile din ochi totdeauna curgeau ca din nişte izvoare.

El ţinea postul fără măsură, pentru că 30 de ani n-a gustat nici pâine, ci mânca numai fructe de finic, sau linte. Sau ierburi şi rădăcini de pustie, şi de acelea foarte puţine. Numai să nu moară de foame; iar sufletul neîncetat îşi hrănea cu cuvântul lui Dumnezeu, săturându-l cu dumnezeiasca râvnă.

Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare a trecut la cele veșnice la vârsta de 105 ani, pe 11 ianuarie 529.