A participat la războiul împotriva turcilor, din 1711. Este luat prizonier de tătari, în luptele pentru dezrobirea Azovului, și vândut ca rob unui ofițer turc, care era agă în Procopion, în Asia Mică, aproape de Cezareea Capadociei.

Ceilalți tineri luați prizonieri au ales să se lepede de credința creștină, devenind musulmani. Nu și Ioan, care a răbdat cu mult curaj și smerenie toate batjocurile la care era supus.

A fost pus să îngrijească de vite și mulțumea lui Dumnezeu că se poate odihni într-un staul, asemenea lui Hristos care s-a născut în iesle. După o vreme, i s-a oferit o odaie, dar el a refuzat, preferând să doarmă alături de vite.

Ca urmare a rugăciunilor sale, grajdul se umplea de o mireasmă dumnezeiască. Câteodată, noaptea, sfântul mergea pe ascuns la o bisericuță cu hramul Sfântului Gheorghe, unde priveghea în pridvor până dimineața. Sâmbăta, se împărtășea cu Sfintele Taine.

Cu timpul, pentru blândețea și smerenia sa, stăpânul și ceilalți turci au început să prindă drag de tânărul rus.

La un moment dat, aga a hotărât să plece în pelerinaj la Mecca. După câteva zile, soția sa a pregătit un ospăț la care a invitat rudele și prietenii ofițerului, pentru a prăznui și se ruga pentru buna întoarce acasă a acestuia. Printre felurile de mâncare pregătite se afla și un pilaf, care îi plăcea mult agăi.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE