Miheia se tâlcuiește „Cel care este de la Dumnezeu”, astfel încât însuşi numele său reprezintă o mărturie a activităţii sale prooroceşti.

Miheia s-a născut în localitatea Moreșet și este considerat unul dintre cei 12 proroci mici din Vechiul Testament.

Era fiul lui Ioram şi a fost contemporan cu alţi prooroci precum Isaia, Osea sau Amos.

Miheia l-a mustrat aspru pe Ahav, împăratul Samariei, pentru viața sa păcătoasă, motiv pentru care a fost nevoit să se retragă în munți pentru a nu fi ucis.

El a prezis distrugerea Samariei și a Ierusalimului. Însă cea mai importantă prorocire a sa este aceea despre Betleem, ca loc al Întrupării Domnului.

„Şi tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei.

Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie să nască va naște. Atunci rămășița fraților săi se va întoarce la fiii lui Israel.

El va fi voinic și va paște poporul prin puterea Domnului, întru slava numelui Domnului Dumnezeului Său și toți vor fi fără de grijă, iar El va fi mare, până la marginile pământului.

Şi El Însuși va fi pacea noastră!”  (Miheia 5, 1-4).

După moartea lui Ahav, Miheia a fost ucis de fiul acestuia, deoarece și el a fost mustrat de proroc pentru păcatele sale și ale părinților săi.

A fost înmormantat în satul său natal, Moreșet.

În timpul domniei împăratului Teodosie cel Mare, Episcopul Zevin al Eleftheroposului a avut o viziune mistică în urma căreia s-au descoperit moaștele Prorocului Miheia, împreuna cu cele ale Prorocului Avacum.

Sfântul Prooroc Miheia a fost îngropat în Moreșet, lângă movila lui Enachim.