Mircea Mihaies: "Fire nefericita, insul care figureaza in evidentele CNSAS sub pseudonimul Felix nu pierde o zi fara sa-si dea in stamba."
Devenit portdrapel al isteriei tele-ghidate ce viseaza la rasturnarea lui Traian Basescu, el toaca vrute si nevrute, doar-doar il baga cineva in seama. Pana la un punct, il inteleg. Plasat in sondaje undeva in jurul a 1%, cu principalul protejat, Seres, tavalit prin comisiile de ancheta ale Parchetului, omul trebuie sa produca imagine pentru partid. Nu stiu daca obsesiile sale de ultima ora au legatura cu procesul intentat CNSAS-ului. Oricat de debil ar fi instrumentat dosarul de turnator, tot ii isca fiori pe sira spinarii. Va dati seama ce-l asteapta daca sentinta CNSAS-ului e confirmata de justitie? Eliminarea din parlament, un proces pentru fals in acte publice si, cine stie, vreo cativa ani de puscarie. Cum sa rimeze toate acestea cu miliardele pe care s-a cocotat?!
Cu chipul botit, bizar asortat la cravatele-fantezi atarnate anapoda pe piept, Voiculescu a reusit un lucru: sa transmita clasei politice ideea ca suspendarea sefului statului ar fi o „procedura democratica, fireasca”. Unde-i firescul? Unde-i democratia? Impuscarea unui condamnat de catre plutonul de executie o fi o „procedura democratica”, dar fireasca nu e. Oamenii nu sunt executati toata ziua, buna ziua. Iar presedintii de republica nu sunt „firesc” destituiti decat in tarile bananiere.
Aerul aferat al politicienilor care-au imbratisat gogoasa cu „procedura democratica” atrage violent atentia asupra mizeriei in care sunt angrenati. Despre ce „procedura democratica” vorbim cand mai intai decidem suspendarea si strangem semnaturile si abia apoi cautam motivele asa-zis constitutionale?! In afara contextelor democratice, „procedurile democratice” sunt simple ragete dictatoriale.
Stiind cu cine avem de-a face, nu cred ca vreunul din cei cincizeci de semnatari ai Apelului catre clasa politica s-a gandit o clipa la Dan Voiculescu altfel decat ca la un oligarh instapanit peste Romania. Autoproclamandu-se „intelectual”, el o imita, inconstient, pe Elena Ceausescu. Numai ea, ajunsa la ananghie, a inceput sa-si invoce colegii „academicieni”.
E o diferenta enorma intre semnatarii Apelului si turnatorul Felix: raliindu-se unui demers in care cred, ei nu si-au arogat niciun merit. Singura autoreferinta din text e cat se poate de neutra: „Noi, cei care semnam aceste randuri”. Randuri parafate cu propriul nume - si nu cu pseudonime date de ofiterii de Securitate.
Numai in Romania este posibil ca autorii unui Apel de aceasta factura sa fie calcati in picioare, ca ultimii infractori ai planetei. Iar cand in ciorba fetida a batjocurilor mai plonjeaza si cate un june pe cat de iubitor de Marx, pe atat de ticalosit, iti dai seama ce viitor ne asteapta. Imi inchipui cum ar arata o Romanie intrata pe mainile lacome ale lui Voiculescu, secundat de diversi adulatori ai lui Che Guevara: exact ca Romania lui Ceausescu. In decembrie 1989, Pingelica ii soma isteric pe cei aflati in Piata Palatului: „Ramaneti la locurile voastre!” Astazi, Dan Voiculescu il papagaliceste sinistru: „Stati acolo unde aveti locurile de munca.”
Tot ca si Ceausescu, „Felix” reproseaza intelectualitatii c-ar fi o patura parazitara si antipatriotica. „Ce-ati facut pentru poporul roman?”, ne ia la rost individul care a derulat in numele nostru splendide afaceri personale din Cipru pana in China. Tare mi-e teama ca functiile gras platite din trustul media de familie sunt orice altceva, dar nu locuri de munca. In realitate, „Felix” a creat o armata de sclavi. A pervertit constiinte, punandu-le in situatia sa debiteze, cu buzele tuguiate a indignare, texte de-un ridicol mortal (Lucian Mandruta stie la ce ma gandesc!)
Si toate acestea nu pentru ca Dan Voiculescu are pasiunea nobila a crearii de locuri de munca (amicul sau, Ceausescu, era la fel de ingenuu cand declara: „Hobby-ul meu e construirea socialismului!”. Nu din filantropie a intrat in afaceri, ci pentru a se imbogati, el si familia sa. Ascultandu-l, nu-ti poti controla strania senzatie ca esti carne de tun pentru pornirile dictatoriale ale unui individ care nu s-ar sfii sa te trimita in domiciliu obligatoriu.
Astazi se multumeste sa ne pironeasca „la locurile de munca”. Maine ne-ar putea obliga sa taiem stuf. Punand pumnul in gura unor cetateni ai Romaniei, el comite un act de agresiune impotriva libertatii constitutionale. In aceste conditii, verdictul de la tribunal privind dosarul sau de turnator nu va fi decat un apendice la ceea ce Dan Voiculescu face, cu chipul schimonosit de ura, in vazul tuturor.
Recomandările noastre
