Editorialul lui Octavian Hoandră propune o paralelă acidă și lucidă între elita comunistă din romanul Sfârșitul bahic al lui Petru Popescu și noua clasă politică și financiară a României contemporane. Textul analizează modul în care mecanismele, aroganța și dependența puterii de mediul privat al podgoriilor au rămas neschimbate, chiar dacă decorul și limbajul s-au sofisticat.

În prima parte, autorul arată cum s-a făcut tranziția de la tovarășii care petreceau zgomotos în viile confiscate foștilor proprietari la noile elite formate din politicieni, consultanți, tehnocrați și oameni de afaceri. Aceștia din urmă se retrag la crame boutique sau conace renovate pentru a încheia afaceri discrete și alianțe de culise, departe de ochii publicului.

Textul satirizează metamorfozarea unui simplu chef într-un retreat modern și transformarea băutului în degustări pretențioase, pline de termeni împrumutați precum terroir, mineralitate, postgust prelung, leadership sau sustenabilitate. Acest rafinament afișat funcționează doar ca un ambalaj menit să mascheze aceeași lăcomie și dorință de dominare. Este invocată perspicacitatea bătrânului colonel din roman, care simbolizează vechea lume deposedată, dar conștientă de natura trecătoare a stăpânirii.

Oricât de rafinate ar fi paharele și oricât de tehnic ar fi vocabularul, după câteva sticle ceremonialul se destramă, iar noii veniți cad în aceeași beție a puterii, rămânând la fel de vulnerabili în fața istoriei ca toți predecesorii lor. Citiți textul integral pe evz.ro