Veştile bune, liniştitoare, vin în ultima vreme din teritoriu. Oraşul Bistriţa merita demult o mascotă oficială. Zimbrii şi cocoşii de pădure, huţulii şi acvilele sunt simboluri mult prea comune, deja. Trebuia mers mai adânc în istoria oraşului, acolo de unde îşi extrage seva personalităţii sale puternice, dar ascunse, mno!
Prea mult a stat Bistriţa cu capul pitit, era timpul să iasă în plin soare şi să alerge iute ca vântul către viitor. Această veste minunată am descoperit-o pe un site plin de savoare, numit www.domnuleprimar.ro. Citez articolul, aşa cum a fost scris el: "BISTRITA: Promovare cu iz occidental - Strutii multicolori au invadat centrul oraşului. Mascota orasului s-a intors in centrul istoric al municipiului. Nu una, ci zece, caci bistritenii nu erau destul de nemultumiti de existenta unui singur exponat de acest fel. Strutii multicolori au fost amplasati miercuri dupa-masa, cu ocazia Targului Turistic Medieval, care se va desfasura la finele acestei saptamani la Bistrita. Strutii sunt colorati in rosu, portocaliu, albastru, galben, verde sau mov si sunt confectionati din fibra de sticla. Mascotele au fost repede "calarite" de copii care isi faceau de lucru pe Pietonal, spre deliciul trecatorilor. Prima mascota a costat 10.000 de lei si a fost prezentat la Zilele Bistritei".
Îţi creşte inima de bucurie când citeşti aceste rânduri, simţi de la o poştă izul occidental, izul normalităţii, şi parcă vezi prichindeii bistriţeni jucându-se cu struţii de fibră de sticlă, aşa cum au făcut-o moşii şi strămoşii lor, urmaşii răzeşilor lui Ştefan cel Mare şi Petru Vodă. Pe atunci, zice-se, struţii ar fi fost vânaţi pentru blană, nu pentru pene ca în ziua de azi. Ei aveau şi capul mult mai mare în acele vremuri tulburi, iar unii istorici susţin că, de fapt, capul de bour este reprezentarea unei specii preistorice de struţ, ale cărei ultime exemplare au trăit pi buni şi s-au adăpat în Ozana cea limpede şi frumos curgătoare, ca o perfuzie cu Plegomazin. E clar că românii sunt din ce în ce mai atenţi la briending şi ştiu să îşi pună în valoare trecutul, dar şi prezentul. Iar faptul că struţii sunt şi coloraţi e o notă în plus pentru aspectul tineresc, vesel, lipsit de false prejudecăţi al acestei iniţiative extraordinare. Sunt convins că se vor găsi şi voci care să strâmbe din nas, dar vin şi le întreb pe această cale: ce mascotă aţi fi vrut, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, să aleagă bistriţenii: ornitorincul, porcuşorul de Guineea, tapirul, peştele spadă? E mai uşor să critici, sau să crezi că trăim într-o ţară de nebuni. Sunt şi oameni liniştiţi, care nu taie coarda alpiniştilor utilitari şi care se bucură firesc să îşi vadă oraşul medieval plin de struţi multicolori. Sunt mândru că sunt român şi îi felicit şi pe această cale pe toţi cei care au contribuit la realizarea acestui proiect impresionant. Nu în ultimul rând, aş vrea să subliniez că Bistriţa a fost dintotdeauna un creuzet al iniţiativelor originale şi închei acest omagiu cu ştirea mea favorită, din 2005 încoace: "(2005-04-28 ) Un bistritean a apelat la mica publicitate pentru a felicita pe FC National pentru victoria cu 5-1 impotriva lui Dinamo. Autorul anuntului Aurel Motofelea este curelar si locuieste in localitatea Domnesti. Motofelea a facut turul Europei pe bicicleta, in anul 1979. Anul trecut a apelat la mica publicitate intr-un ziar local cerand sprijin material pentru efectuarea unui tur cu bicicleta. La anunt a raspuns un padurar, care i-a dat un brad pentru a-l depune la statuia lui Cristofor Columb". "Ce mascotă aţi fi vrut, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, să aleagă bistriţenii: ornitorincul, porcuşorul de Guineea, tapirul, peştele spadă?" RĂZVAN EXARHU
Recomandările noastre
