E posibil ca atitudinea mereu calmă, politeţea mimată convingător şi aerul de universală bunăvoinţă să-i fi conferit d-nei Ecaterina Andronescu imaginea unei stângiste rezonabile.
În realitate, masca vag surâzătoare ascunde un aparatcik feroce. Aşa a intrat pe scena politică, aşa se pregăteşte să iasă. Simpatica poreclă "Abramburica" descrie, de fapt, un caz de obedienţă şi mercenariat politic. Mandatul de ministru din perioada guvernului Năstase (2000 - 2003) a fost marcat, între altele, de scandalul examenului de capacitate, desfiinţarea şcolilor profesionale şi, mai ales, de marele tun al manualelor alternative.
Ubicuă şi disciplinată, populează ecranele televizoarelor cu o râvnă înduioşătoare: nu are casă, nu are familie, nu are program de studiu (eterna ministresă e încă profesor universitar!) Se pronunţă pe orice temă, de la geopolică la cultură, mestecând cu un aer de falsă călugăriţă poncifele războiului declanşat contra a tot ce semnifică reformă şi modernizare socială în România. E însă uimitor că d-na Andronescu se aventurează într-o nouă misiune sinucigaşă. Pe 5 mai, în contextul retragerii candidaturii la Educaţie a Corinei Dumitrescu, întrebată de jurnalişti dacă ar accepta s-o înlocuiască pe brusc-incompatibila desemnată, d-na Andronescu a dat un răspuns ce părea de bun simţ: "Râdeţi de mine?" Faptul că astăzi e împinsă cu disperare în luptă arată că situaţia e dramatissimă. Scoaterea lui Ponta din starea de groggy înseamnă o urgenţă naţională. Prin urmare, s-a luat decizia decuplării momentane a d-nei Andronescu de la deliciile dezbaterilor televizate care nu dezbat nimic şi trimiterea ei în tranşee.
Îl urmăresc (recunosc: amuzat) pe dl. Ponta acuzând nişte personalităţi academice despre a căror activitate de până acum nu s-a afirmat vreodată că ar fi fost viciată de decizii partizane, că ar fi luat în cazul acuzaţiilor de plagiat care-l vizează "o decizie politică şi ilegală." Nimeni n-a pus problema dacă doctoratul d-lui Ponta e de stânga sau de dreapta, socialist ori conservator. Problema e că 85 de pagini (cel puţin) sunt furate. Partea cu politica am lămurit-o. Pe cea cu "ilegalitatea" o lămureşte Legea educaţiei naţionale. La articolul 170, alineatul 1, aceasta prevede:
Ne puteți urmări și pe Google News
"În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan:
- retragerea calităţii de conducător de doctorat;
- retragerea titlului de doctor."
Aşadar, CNADTCU are perfectă îndreptăţire legală de a se pronunţa asupra acuzaţiilor de plagiat. Neştiind asta, Ponta a modificat din timp doar componenţa Consiliului de etică al Educaţiei, o Marea Adunare Naţională de uz propriu. Când a dizolvat CNATDCU, era cam târzior. A reuşit doar să facă din el o instituţie la fel de celebră precum ISC-ul lui Grăjdan. Cu toate acestea, în sufletul lui dictatorial s-a strecurat îndoiala: dar dacă îl trădează şi oamenii de casă? Îndreptăţită frământare, nu-i aşa? Cine acţionează precum Ceauşescu, precum Ceauşescu va păţi!
Recomandările noastre
