În repetate rânduri, Victor Ponta a spus că el este primul premier român fără trecut comunist.
Nu contest acest lucru. Dar comunismul a lăsat în urma moşteniri politice, economice, cultural şi morale. A lăsat în urma o formă mentală ilustrată până la cele mai mici detalii de Ponta. Între trăsăturile acesteia, să amintim gangsterismul, necinstea, făţărnicia, amoralismul, cinismul, corupţia, clientelismul. Victor Ponta n-a avut când să devină, asemeni lui Ion Iliescu, un perfect Homo Sovieticus. Dar el este Homo Praevaricatus în versiunea să paradigmatică. Adică omul care minte, zi de zi, ceas de ceas, minut de minut, secundă de secundă… Ostatec al mitologiilor totalitare de stânga, Victor Ponta nu s-a sfiit să reia poncifele cele mai abjecte ale propagandei securist-vadimiste. Actualul prim-ministru a fost extrem de iritat acum ceva timp de faptul că îndrăznisem să scriu un articol despre menestrelul comunismului dinastic, Adrian Păunescu. Finalul răspunsului lui Ponta la textul meu de aici este memorabil: "Concluzia e simplă - trebuie să arătăm că în România poţi să fii intelectual şi fără să-ţi trădezi părinţii şi chiar ţară, fără să iei bani publici şi fără să-l pupi mereu pe Băsescu în acel loc în care Preşedintele nostru are dureri când vine vorba de oameni de cultură! Şi, încă o dată, fie ca Dumnezeu să-l ţină pe Adrian Păunescu aproape de El şi departe de aceşti pigmei!" Să ne mirăm că Ponta a decis să ucidă ICR-ul? Deci Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieş şi cu mine (numiţi în text) eram consideraţi nişte nimeni, fiinţe odioase cu agende dictate de vrăjmaşii Neamului, câtă vreme sicofantul suprem al ceauşismului, Adrian Păunescu, a fost un exemplu de patriotism, de puritate morală şi devotament civic. La împlinirea vârstei de 40 de ani, premierul plagiator Victor Ponta se înfăţişează ca discipolul fidel al lui Ion Iliescu, Adrian Păunescu, Adrian Năstase şi Dan Voiculescu. Slujeşte cu credinţă tradiţia Partidului, a Securităţii şi a Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. La ora actuală, Ponta supralicitează în chip insolent. Scrie cu simulată candoare despre nevoia de concordie, de armonie, de pace. Războinicul din iulie se reinventează sub ochii noştri ca porumbel al păcii. Amnezic el însuşi, mizează pe amnezia celorlalţi. Care este însă preţul acestei păci? Declară plagiatorul-şef: "Mă gândesc la viitor, în primul rând, cu încredere şi asta vreau să le transmit tuturor, fie că mă apreciază, fie că mă iubesc mai puţin: important e viitorul pe care ni-l facem, în România, după ce se închid ecourile războaielor. Epoca urii trebuie să se încheie, chiar dacă unele vestigii ale sale încă nu se dau duse. Avem împreună forţa de a crea un val al schimbării - nu (doar) politice, sau electorale, ci de destin! Trebuie doar să ne dăm seama de acest lucru, ca să putem face acest pas către regenerare." Dacă lui Victor Ponta îi pasă de viitorul României, primul lucru la care ar trebui să renunţe este postura de un neţărmurit ridicol de "patron" al conferinţei "Diaspora şi cercetarea ştiinţifică". Să fie primul care dă un exemplu elevilor şi studenţilor din România că furtul nu rentează şi să renunţe, de bunăvoie, la un titlu care nu-i aparţine, pe care l-a dobândit prin fraudă. Să se ţină de cuvânt, să nu uite ce-a spus în interviul din "El Pais" şi să facă acel pas înapoi care se numeşte demisie de onoare. La împlinirea vârstei de 40 de ani, premierul plagiator Victor Ponta se înfăţişează ca discipolul fidel al lui lliescu, Păunescu, Năstase şi Voiculescu.
Recomandările noastre
