Nu ştiu cine sunt cei o sută de intelectuali care-au semnat înainte de ultimele alegeri o scrisoare în sprijinul lui Crin Antonescu. Ştiu însă că n-aş vrea să fiu în pielea lor acum.
Toţi ştiau, în momentul semnării scrisorii, ceea ce se ştia pe-atunci despre omul politic sus-amintit: că a avut în parlament o rată serioasă de absenţe nemotivate, că o criticase fără cruţare pe Mona Muscă pentru colaborarea ei cu Securitatea şi-o dăduse până la urmă afară din partid, că era anti-Băsescu de profesie. Poate că toate acestea puteau fi criterii suficiente pentru semnarea adeziunii, nu vreau s-o contest.
Dar pastilele pe care intelectualii cu pricina au trebuit să le înghită, una după alta, una mai amară ca alta, pentru sprijinirea frumosului lider cu ochii albaştri alcătuiesc un şir grotesc şi apocaliptic. Am avut şi eu, nu zic nu, de partea cealaltă a baricadei, destule dezamăgiri, dar eu am lovit în Băsescu din toate puterile mele de câte ori a fost cazul, şi azi nu mai sunt, cu tot regretul, alături de el. Pe când cei o sută, cu foarte recente excepţii, au tăcut şi-au încasat-o cum n-a mai încasat-o vreodată cineva, intelectual sau nu, în politica noastră.
Mai întâi, momentul Geoană. Nu vreau să fac proces de intenţie nimănui, dar ceva-mi spune mie că marea majoritate a distinşilor intelectuali cu pricina au votat la ultimele alegeri un "prostănac" (ca să-l citez pe Ion Iliescu). Păi merită ca, din ură pentru Băsescu, să ajungi să-l votezi pe Geoană? Să te aliezi cu PSD-ul, eternul duşman al liberalismului şi-al României? S-a mai văzut undeva aşa ceva, o asemenea dilemă, o asemenea umilinţă? Să fii alături, pe aceeaşi scenă de bâlci, de cel ce-a intrat în folclorul poporului român după noaptea de falsă preşedinţie ţopăită? Să te contaminezi de penibilul fără limite în care l-a atras pe prietenul său Antonescu, cu care-a schimbat tricouri, ca pe Ghencea? Eşti un om (nu mai vorbesc de intelectual) responsabil când ai vrut să dai ţării tale un preşedinte ca Geoană?
Ne puteți urmări și pe Google News
Cei o sută de intelectuali par să fi trecut netulburaţi peste acest incident, deşi te-ntrebi ce rămâne din doctrina liberală dacă se diluează-n stângismul PSD-ist. Ceva gen medicină homeopatică. OK, sunt oameni care cred şi-n virtuţile homeopatiei. Nimeni n-a remarcat, oricum, ceea ce mie mi se părea de-atunci evident, că noul lider al PNL sacrifică doctrina şi interesele partidului în favoarea ambiţiilor sale personale. Poate ei chiar credeau, poate cred şi acum, că Băsescu e un tiran. O fi. Dar după episodul Dan Voiculescu să-l mai susţii pe Antonescu, îmi cer iertare, înseamnă să intri în categoria Geoană.
Alianţa PNL-PSD este, după părerea mea, prostească şi sinucigaşă, dar ea tot ar mai putea avea o justificare. În definitiv, cabinetele Tăriceanu, după marea trădare a Alianţei D.A., au guvernat minoritar, cu sprijin de la PSD. Crin Antonescu doar a legalizat mariajul. Deşi contra naturii, această (mez)alianţă, din raţiuni de strategie politică, e oarecum plauzibilă. Dar cea cu "conservatorii", cu foştii oameni "puri" de la Antena 3, şi personal cu Voiculescu, nu doar mogul, dar şi fost securist - asta depăşeşte măsura alianţelor politice. Căci o fi politica târfă, dar ar trebui să rămână, vorba lui Sartre, "târfă cu respect".
Cum a declarat-o nonşalant, Crin Antonescu ştiuse despre trecutul securistic al lui Dan Voiculescu în momentul încheierii sulfuroasei alianţe. Cum s-ar zice, liderul PNL a gonit cândva musca de pe mormanul de rahat, ca să aducă apoi în ogradă rahatul însuşi (să mă ierte cei o sută de intelectuali). Lui Dinescu, lui Radu Portocală, dnei Săftoiu şi altor câţiva situaţia a-nceput să le pută. Ceilalţi rămân strâns uniţi în jurul Comandantului Suprem. Anosmia e o calitate importantă în zilele noastre. Ultima pastilă, pe care eu o socotesc cea mai amară dintre toate de până acum, este declaraţia recentă a lui Crin Antonescu: "Nu este misiunea mea să nu-l dezamăgesc pe dl Djuvara". În filmele comice mute, câte un forţos trăgea o palmă la cincişase inşi dintr-o mişcare. Odată cu minunatul şi venerabilul Neagu Djuvara, Antonescu îi pălmuieşte de data asta pe toţi cei o sută de susţinători ai săi din rândul intelectualilor. Aş spune că aşa le trebuie.
Ba da, domnule Antonescu, misiunea dumneavoastră supremă este să nu-l dezamăgiţi pe Neagu Djuvara. E singura dumneavoastră justificare ca lider PNL. Dacă nu aţi înţeles asta până acum, aţi trăit, ca om şi ca politician, degeaba.
Recomandările noastre
