Mircea Mihaies: "Prin felul in care s-au comportat de-a lungul vremii, liberalii au demonstrat ca n-au constiinta raspunderii".

Daca ne luam dupa statistici, tara pare sa mearga bine. Ne aflam in al treilea sau al patrulea an consecutiv de crestere economica. Masurile fiscale au dat rezultate peste asteptari.

Impozitul unic, de care se temeau ca de ciuma pesedeii, a adunat la buget mai multi bani decat e in stare Vladescu sa cheltuiasca. Muncind pe branci, ministerele au scos de pe harta rusinii steguletele rosii si galbene.

Sindicatele n-au avut motive serioase de a-si arata muschii. Salariile au crescut. Numarul automobilelor sufoca strazile. Cartierele de vile se dezvolta precum ciupercariile. Afacerile prospera. Listele cu milionari in euro se lungesc in fiecare luna. 

N-am nicio intentie sa idealizez o guvernare care a facut tot ce i-a stat in putinta sa se duca de rapa, autosabotandu-si masochistic baza electorala. Dar nu pot sa nu observ o serie de realitati.

Stoparea inflatiei, intarirea leului, cresterea vertiginoasa a creditelor acordate de banci sunt vizibile cu ochiul liber. E suficient sa numaram banii din buzunar pentru a constata ca o ducem ceva mai bine decat in urma cu cativa ani.

Evident ca n-am inceput sa huzurim cu totii.  Evident ca suntem inca departe de pretentiile unei tari europene. Dar nici nu trebuie sa uitam de unde am pornit.

Imbecilitatea comunista, ciuma incompetentei si coruptiei au macinat din temelii o tara total nepregatita pentru competitie, incapabila sa depaseasca modelul adanc cioplit in creiere al delasarii si anti-competitiei.

La noi, singurele lucruri care functioneaza bine sunt interesul de gasca si tehnica excluderii indezirabililor. Neavand principii nu avem nici strategii pentru a depasi eventualele situatii dificile. Ne raportam doar la propria noastra nimicnicie.      

Daca privim, asadar, pe geam parem o tara in curs de normalizare. Daca ne uitam insa la televizor, peisajul se schimba radical: aratanii cu ochii iesiti din orbite, comentatori deliranti, discutii aberante.

Talk-show-urile sunt alimentate din plin de insi a caror competenta politica e data de puterea calorica a vreascurilor vrajbei puse pe foc. Cand agenda  PNL-ului e dictata de neica-nimeni precum Crin Antonescu si Ludovic Orban si cand, dindaratul zidurilor partidului, vocea fostei procuroare din Calarasi, Norica Nicolai, se aude psalmodiind tunator, la ce sa ne asteptam?

Evident, la actiuni politice in care descifrezi stravechi complicitati, precum bezelele doamnei Nicolai in directia conservatorilor lui Felix: „Sunt apropiati de noi ca doctrina. (...) sunt nuante care ne despart si mi se pare absolut corect sa comunicam”. Intr-adevar, au comunicat de le-a mers fulgii!  

Premierul Tariceanu stabileste un record mondial in ce priveste guvernarea. El ilustreaza cazul fara precedent al individului care, pentru c-a avut niscaiva certuri cu nevasta, in loc sa rezolve situatia in familie, se angajeaza sluga la dusmanul amandurora.

Premierului i-a fost greu sa lucreze cu subordonatii Macovei, Blaga si Berceanu. O sa-l vedem acum, cu mana la vipusca, executand orbeste ordinele lui Geoana. In felul acesta, ajungem la o stranie caracteristica socio-etnica: divizarea ferma a scenei publice din Romania in politicieni-slugi si politicieni-stapani.

Prin felul in care s-au comportat de-a lungul vremii, liberalii au demonstrat ca n-au constiinta raspunderii. Uimiti precum Alice ajunsa in Tara minunilor, ei s-au contemplat indelung in oglinzile buclucase, uitand motivul pentru care s-au catarat in fruntea tarii.

Nu cred, totusi, ca premierul da partidul pe mana pesedeilor din pura ticalosie, cum se spune. Tariceanu sufera doar de-o stranie miopie politica si morala.

Realitatea este ca el nu reprezinta mai nimic in partid. Adevaratii conducatori ai PNL sunt cei patru lideri foarte vocali - Crin Antonescu, Ludovic Orban, Norica Nicolai, Puiu Hasoti -, sustinuti de aripa fripturistica, pregatita sa se puna in slujba cui ofera mai mult.

Marele perdant in aceasta afacere murdara e Calin Popescu-Tariceanu. Pentru a ramane premier (abuziv, de vreme ce-a fost numit de Alianta D.A., adica de PNL si PD!), el sacrifica totul.

Singura lui consolare e ca, daca s-ar opune, pseudo-subordonatii din partid l-ar da jos fara niciun scrupul.  Prima parte a operatiunii a si inceput: l-au anesteziat total, facandu-l sa uite ca PNL are o straveche vocatie a tradarii.

Din nefericire pentru el, singurul rol ce i-a  ramas e sa tina de sase pana se va hotari PSD-ul sa ia puterea nu doar de facto, ca acum, ci si de jure. Intre timp, liderul liberal va fi doar umilul usier prin care se bulucesc eternele pofte de putere ale pesedeilor. Un mai rusinos final de etapa era greu de imaginat.