Mircea Mihăieş: "Cât timp Ion Iliescu va avea de spus un cuvânt în politica românească, vieţile noastre nu merită prea multe parale."
Cine-şi imaginează că pesedeii s-au resemnat, că acceptă postura de învinşi ai istoriei, se înşală. Câtă vreme acest partid va fi la cheremul lui Ion Ilici Iliescu, iar lacheii săi se vor numi Văcăroiu, Hrebenciuc sau Năstase, România va fi o ţară bolnavă. Astfel de personaje nu pot trăi decât prin intrigi, ură şi sete maladivă de putere. După ani de conspiraţii, abuzuri, violenţe şi lovituri de stat, colhoznicul ideologic şcolit la Moscova n-a obosit să pună la cale noi scenarii de torpilare a ţării. Orice om cu bun-simţ se întreabă: ce şi-ar dori cineva ajuns la şaptezeci şi opt de ani, decât liniştea unei pensii bune, odihnă şi pregătirea cuviincioasă pentru trecerea la cele veşnice? Ţi-ai găsit! Asemeni cătanei isterice rătăcite în depozitul cu dinamită, bătrânul edec stalinist nu are gând mai intens decât să arunce în aer lumea care - inevitabil! - îi va supravieţui.
Nu întâmplător, unul dintre sensurile în engleză ale cuvântului „edec“ este „white elephant“ - sintagmă ce descrie calabalâcurile de care proprietarul nu ştie cum să se debaraseze. Ion Iliescu este, dincolo de orice dubiu, elefantul alb al unei societăţi incapabile să se despartă de propriul trecut. Cât timp el va avea de spus un cuvânt în politica românească, vieţile noastre nu merită prea multe parale. Îmbibat până la ultima fibră de ideologia Răului, Iliescu ne va otrăvi, cât timp va fi în viaţă şi transportabil la conclavurile pesediste, cu manevrele, conspiraţiile şi inimaginabilele sale ticăloşii.
Apărută mai întâi ca un zumzet, crescând rapid într-un discurs insinuant, noua monstruozitate iliesciană a atins cotele vehemenţei neruşinate. Pentru alegerile de la toamnă, pesedeii nu mai ascund că pregătesc o lovitură de stat. Dacă poporul român va face din nou prostia să-i dea acces spre culoarele puterii, banda iliesciană va mobiliza scursurile din parlament pentru a-l suspenda pe Traian Băsescu. Cunoaştem deja intervalul mârşăviei: perioada în care şeful statului desemnează prim-ministrul. De data aceasta, va fi o lovitură de stat atent amorsată, menită să paralizeze mecanismele constituţionale, ideea de legalitate şi de respectare a procedurilor democratice. Slugoiul numărul unu al lui Iliescu, ciomăgarul Văcăroiu, nu se sfieşte să facă public de pe acum planul infernal copt de mintea complotiştilor din 1989, al autorilor mineriadelor şi-al atâtor abuzuri criminale. Oricât de dureros, e greu să nu observi că scenariile apocaliptice pompate prin televiziunile aservite au avut efect. Însuşi faptul că un partid de tip mafiot, precum PSD-ul, sau unul de trădători, cum e PNL-ul sub Tăriceanu, continuă să se bucure de un sprijin substanţial din partea electoratului e de natură să te înmărmurească. Rezultă cu claritate că foarte mulţi români nu judecă cu mintea lor, ci preiau mecanic mesajele transmise prin talk-show-uri şi infailibilul sistem al zvonisticii securisto-comuniste.
Când unul din trei români - ca să nu mai vorbesc de suporterii unor formaţiuni precum cele conduse de Vadim Tudor sau Becali - jură şi azi pe minciuna iliesciană, înseamnă c-am atins grade fără precedent ale disoluţiei morale şi-ale pierderii inteligenţei. Iluzia că „românul e deştept“, că ştie el să învârtă lucrurile în aşa fel încât să iasă „bine“ ne joacă de prea multă vreme feste. Cred că ne furăm singuri căciula. Ne imaginăm că suntem în continuare un fel de Nică-fără-frică, dar în realitate am putea fi doar urmaşii tembeli ai lui Păcălici.
Planul urzit de pesedei e, din păcate, perfect realizabil. În condiţiile în care PDL-ul n-a reuşit să transforme în voturi popularitatea de care se bucura în urmă cu un an, e foarte probabil ca bonapartiştii din jurul lui Iliescu să dea, imediat înainte sau imediat după alegerile parlamentare, încă o lovitură de stat. Planul va fi identic cu cel din primăvara lui 2007: invocarea unor imaginare încălcări ale Constituţiei, urmată de un vot mecanic din partea majorităţii constituite pe bază de ură şi resentiment. Într-un astfel de scenariu, adevărul şi realitatea nu contează nici cât negru sub unghie. Vom reintra în logica „listacilor“, prin proclamarea abuzului drept normă şi-a ticăloşiei drept ideal etic.
Marea bătălie se va da nu doar pentru culoarea politică a viitorului prim-ministru, ci şi pentru persoana sa. Cu alte cuvinte, conjuraţii nu se vor mulţumi ca Traian Băsescu să desemneze pe cineva din tabăra pesedisto-liberală, ci un premier care să ofere toate garanţiile că jaful, minciuna, influenţ a securităţii şi-a nomenklaturii comuniste vor continua nestânjenite în trista ţară unde un popor de naivi nu găseşte plăcere mai mare decât să intre de bună voie nu în gura, ci direct în burta lupului. Sau, mă rog, a elefantului.
Recomandările noastre
