Mircea Cărtărescu: "E o invazie de nazişti şi satanişti români pe toate continentele! Toţi sub oblăduirea Institutului cultural, toţi din gaşca lui Patapievici".
Dom’le, nu era de-ajuns că străinii ştiu despre noi doar că suntem ţigani, că ne trimitem copiii la cerşit, că umblăm în picioarele goale, acum trebuia să ne-o mai facem şi singuri, cu mâna noastră?
Nu vedeţi ce urlă ziarele? E o invazie de nazişti şi satanişti români pe toate continentele! Toţi sub oblăduirea Institutului cultural, toţi din gaşca lui Patapievici. Toţi plătiţi din bani publici, banii noştri, domnilor, ca să expună sule de cauciuc, ponei cu svastică pe şold, hărţi ale României cu păsărică, să doarmă pe morminte, să-l adore pe Iuda, şi asta nu în vreun colţişor unde nu-i vede nimeni, ci în sălile de expoziţie ale ICR-ului, domnilor, în spaţii care-ar trebui să găzduiască tot ce e mai ca lumea din arta românească de azi. Sodoma şi Gomora, domnilor! La New York, la Bochum şi-n alte locuri simandicoase noi ne-am dus cu câţiva derbedei care mâzgălesc zidurile şi-şi expun necuviinţele în văzul lumii. Tot ăia care-au insultat nu de mult figura marelui voievod Ştefan îmbrăcându-l în rochiţă şi-au sculptat clădirea Parlamentului României în slănină. Aceiaşi care-au desenat cruci pe Casa Poporului zicând că-i proiectul lor pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Oamenii-ăştia chiar nu mai au nicio ruşine, chiar calcă-n picioare tot ce e românesc, credinţele şi idealurile noastre? Să-şi facă, domnule, mendrele unde poftesc, dar nu pe banii noştri, munciţi din greu, nu duşi peste tot de institutul lui Patapievici care ne reprezintă, cică, pe noi, românii. Păi, s-a şi găsit cine să ne reprezinte. Ştiţi ce-a scris individul ăsta? Că poporul român e un cur, domnilor! Că Eminescu e cadavrul nostru din dulap. Şi-atunci pe cine să trimită în străinătate? Normal, pe ăia ca el. Cin-se aseamănă se-adună.
Orice s-ar zice, pe vremea lui Ceauşescu nu era aşa. Pictorii erau totuşi pictori, ştiau să deseneze o mână în aşa fel că o recunoşteai, ştiau să facă un portret. La vernisaje veneau oameni importanţi, cu greutate, venea doamna Buşulenga, venea domnul Hăulică... Să vedeţi ce frumos vorbeau, cum ne creştea inima când aflam că trăim în epoca lui Pericle. La bienale, pe la Veneţia, pe unde-or fi fost, trimiteam şi noi pictori şi sculptori adevăraţi, care făceau Victorii de bronz, peisaje, opere care te-nseninează, care bucură ochiul şi sufletul. Crâcneam pe-atunci ca proştii că n-avem ce mânca, dar nu vedeam că Şeful investeşte banii ţării în construcţii care înfruntă timpurile. Într-o artă care spune lumii cine suntem noi, care vorbeşte de istoria noastră, de dăinuirea noastră, insulă de latinitate în mijlocul neprietenilor. Păi, se compară mâzgălicii de azi, care umplu zidurile cu omuleţi pociţi (că fiu-meu dintr-a doua îi face mai bine), cu un Sabin Bălaşa, care-şi muia pensula direct în albastrul de Voroneţ? Ăla era artist, domnule, ştia să pună culorile pe pânză, înţelegeai ceva din arta lui. Ce băieţi şi ce fete frumoase zugrăvea el! Că-l mai picta şi pe Ceauşescu? Ce să facă, tată, aşa erau vremurile. Cum să mănânce şi el o pâine? Pictorii ăia din renaştere nu-i pictau pe toţi regii şi cardinalii? Ia să-l văd eu pe un satanist din ăştia de azi că ia într-o zi pensula şi-l face pe nea Băse în mărime naturală. Dac-ar fi un portret reuşit, cu clarobscur, cu meşteşug, cu fiecare nasture desenat aşa de bine că-ţi vine să i-l smulgi, aş spune fără supărare: jos pălăria! Că aşa, pot şi eu să leg trei prezervative pe-o sârmă şi să spun că aia e viziunea mea, că e instalaţie (ce-ar mai râde instalatorii de ei, să-i audă!). Dar la Bălaşa era artă, artă cu A mare, domnule. De-aia mă-ntorc şi zic: să terminăm o dată cu mizeria şi ruşinea asta. Să se facă, nene, ordine. Eu nu sunt zgârcit când e vorba de artă, că, vorba aia, arta mă reprezintă şi pe mine, cu aspiraţiile mele. Dacă e ceva de valoare, plătesc fără să crâcnesc. Doar pe monumentul lui Ghilduş, de pildă, ţeapa eroilor Revoluţiei, am dat, din banii mei, ai poporului, adică, de două ori cât are ICR-ul buget pe an, că şi merită. E de marmură, tată, înfruntă secolele. Dar pe sule de plastic, să am pardon, nu dau nicio ceapă degerată.
E bine că se face acum o anchetă parlamentară, să vedem şi noi cât au băgat aceşti domni în buzunar din sudoarea noastră. Dar tare mă tem că n-o să le poată face nimic derbedeilor. Ăştia au în spate conspiraţia iudeo-masonică mondială, domnule, nu te joci. N-ar fi ei aşa obraznici dacă nu l-ar avea pe Soros în spate, ca toate ONGurile, ca toţi trădătorii de neam şi ţară. Păunescu, vulpe bătrână, s-a şi speriat şi s-a retras din comisie, cât e el de bard naţional. A rămas Funar, dar Funar, dacă mă-ntrebaţi pe mine, nu e de încredere. E de-al lor, domnilor, artist vizual şi el! La Cluj l-a făcut pe Avram Iancu cu lasere în ochi şi a vopsit câinii în tricolorul maghiar. Păi, ce artă conceptuală vreţi mai mult sau cum i-o mai zice?
Recomandările noastre
