Înfricoşat de moarte c-ar putea ajunge în „adăposturile atomice“ Rahova sau Jilava, Adrian Năstase lucrează în disperare la scenarii menite să-i scape pielea. De câteva săptămâni, a declanşat „operaţiunea victimizarea“. Dacă ea a funcţionat în cazul Oprescu, de ce n-ar merge şi cu el?! Ideea vine ca o mănuşă laşităţii multilateral dezvoltate a individului. Bun psiholog, el ştie că românul e sentimental şi-l cumperi cu două lacrimi de crocodil şi-o clipire şăgalnică din ochi. Pentru asta, trebuia să demonstreze că e o victimă a justiţiei mânată cu biciul de Traian Băsescu. Ceea ce, pentru proşti, aproape c-a reuşit. Cel puţin pentru proştii convocaţi la televiziuni să pună pe portativ miorlăiturile ofensate ale fostului Bombonel.

În logica strâmbă a năimiţilor, nu contează că problemele lui Năstase sunt mai vechi decât mandatul prezidenţial actual. La „antene“ şi „realităţi“, important e să arunci cu zoaie în Băsescu, chiar dacă el n-a făcut decât să reamintească periodic de existenţa unor dosare blocate pe traseul DNA – tribunal. Nu văd cum un om, fie el preşedinte de stat, ar fi putut să plăsmuiască informaţiile din documentul trimis spre avizare parlamentului. Acolo e vorba de date, persoane şi acţiuni a căror realitate n-a contestat-o, deocamdată, nimeni. Singura problemă de lămurit e încadrarea lor juridică. Întrebarea elementară – „e vorba sau nu de infracţiuni?“ – nu şi-o pune, în presă şi la televiziuni, nimeni. E cu atât mai absurdă insistenţa „nevinovatului“ Năstase de a se ţine departe de judecători, singurii care i-ar putea reda liniştea.

Simţind c-a marcat, cu sprijinul profesioniştilor de două parale din Comisia juridică, un punct, Năstase joacă puternic la cacealma. Aşa a ajuns să-şi anunţe, luându-şi prin surprindere colegii de partid, candidatura la preşedinţie. Imprudent gest. Am dubii că pesedeii au înnebunit chiar într-atât încât să-l trimită în bătălia pentru Cotroceni. În criză de idei, Năstase a scos din mânecă ultima carte ce l-ar putea ţine departe de boxa tribunalului. Ca să-i reuşească planul, e important să ocupe cât mai des prima pagină a ziarelor.

În visele sale tulburi – amestec de coşmar şi iluzii prosteşti – Năstase ştie totuşi ce vrea. Nu de puterea prezidenţială îi arde lui acum, ci de imunitatea-imunităţilor conferită de funcţia supremă în stat. Ce ignoră Adrian Năstase e probabilitatea eşecului. Mânat de avântul disperatului, se şi vede înscăunat la Cotroceni. În cazul unei înfrângeri drastice, aceiaşi oameni care fac acum zid în jurul lui s-ar putea să-l arunce în groapa cu lei. Deşi a mai fost obligat o dată să cedeze, Năstase n-a învăţat nimic din avertismentul dat de viaţă. El mizează pe intimidarea justiţiei, sperând că aceasta nu se va atinge de ditamai candidatul la preşedinţie.

Obsedat de modelul Oprescu, Adrian Năstase uită că alegerile prezidenţiale sunt cu totul altceva decât alegerile pentru Primăria Generală a Bucureştiului. De trei ani şi jumătate, de când locuiesc mai mult pe Dâmboviţa decât pe Bega, am descifrat câte ceva din psihologia bucureşteanului: reactiv şi nestatornic, navetând între mefienţă şi entuziasm facil, el se inflamează repede, dar la fel de repede îţi întoarce spatele. Cu totul altfel stau lucrurile în restul ţării. Există un puternic electorat rural, pentru care numele PSD şi Iliescu înseamnă o enormă dezamăgire. După cum există un Ardeal şi un Banat unde foştii comunişti n-au nicio şansă.

Prin urmare, decizia penibilă a lui Adrian Năstase de-a mai sări o dată din baie, gol-goluţ şi cu groaza de DNA în priviri, nu e decât indicatorul disperării politicianului în care rapacitatea, aroganţa şi minciuna pesedistă sunt reprezentate cu asupra de măsură. E clar că Năstase încearcă să forţeze mâna partidului, mai ales de când s-a anunţat că viitorul candidat prezidenţial va fi ales printr-o competiţie internă. Tare mi-e însă teamă că Năstase joacă ultimul episod al unei cariere politice pe cât de spectaculoase, pe atât de plină de pete murdare. În timp ce visează la preşedinţie, s-ar putea să aibă greutăţi să adune voturi pentru un simplu mandat în parlament. Sper, spre binele său, să nu candideze în Bucureşti sau în vreunul din oraşele mari ale ţării.

Oricum ar întoarce-o, oricum ar suci-o, Adrian Năstase e locuitorul unei ţări cu cerul veşnic acoperit de nori negri, prevestitori de ciumă şi nenorociri. Nu e bine să te bucuri de necazul altuia, dar acest individ prea şi-a bătut joc de toată lumea, considerându-se singurul deştept într-o ţară de înapoiaţi mintal. Drama lui actuală are şi-o parte înduioşătoare: în fond, el n-a vrut răul nimănui! N-a urmărit decât să se îmbogăţească şi să ducă o viaţă de huzur. Nu vrem asta oricare dintre noi? Problema e că nu în toate cazurile mătuşile Tamara mor la timp. Iar dacă mor, se întâmplă să transmită mesaje de dincolo de mormânt.