Sorin Ioniţă: "Chiar acţiunile esenţialmente legitime sunt subminate de incompetenţă, ipocrizie şi abuz în funcţie".
Tocmai stăteam deunăzi şi mă întrebam ce să scriu săptămâna asta pentru ziar, când mă pomenesc la uşă cu doi oameni de la Poliţia Comunitară a Sectorului 1, unde locuiesc: anume, agentul Ştefan Cercui, legitimaţie 719, şi referentul Neculai Bocu, legitimaţie 545.
Ultimul părea să fie şi şeful operaţiunii. Cu ce se ocupau cei doi poliţişti comunitari duminică pe la prânz, deci? Distribuiau prin blocuri o scrisoare semnată de primarul de sector, liberalul Andrei Chiliman, adunând semnături şi numere de buletin într-un tabel. Mai precis, într-o diatribă emoţională şi plină de metafore politice de campanie, cetăţenii erau informaţi că „rechinii imobiliari“ din Capitală pregătesc o nouă lovitură: „coaliţia de stânga PD-L, PNG şi PSD din Consiliul General“ vrea să forţeze Sectorul 1 să investească o sumă mare de bani în dotarea cu utilităţi a cartierului ANL Henri Coandă, cel început cu ani în urmă pe un ogor din Băneasa de Adrian Năstase, împotmolit actualmente în proceduri şi lipsă de finanţare.
Aşadar, oamenilor care vor vota peste cinci zile li se reamintea că primarul lor reales în iunie 2008 se opune acestui proiect, iar această campanie politico-civică de advertising camuflat era pusă în practică fără nicio jenă prin intermediul celor de la Poliţia Comunitară. Vecinii mei, oameni în vârstă şi socializaţi decenii în reflexul că dacă un tip în uniformă îţi cere buletinul, îl dai fără comentarii, aveau tendinţa să semneze. De unde deduc că acţiunea electorală a primarului Chiliman va fi un succes, deci vom vedea zilele următoare chestiunea scoasă pe tapet.
Un asemenea caz operează o radiografie excelentă a politicii şi administraţiei româneşti, circa începutul de secol XXI, demonstrând ce cale lungă mai avem de parcurs - nu doar până în Europa de Vest, dar chiar până în Ungaria. Avem de-a face aici cu un foietaj de abuzuri, din care nimeni nu iese îngeraş cu ochi albaştri. În primul rând, primarul sectorului 1 o comite flagrant luând poliţişti de la îndatoririle lor de ordine publică şi trimiţându-i cu sorcova în campanie. Or fi rezolvat comunitarii toate problemele specifice din zonă, cum ar fi aurolacii din Piaţa Gării? Sau peştii şi dealerii de droguri uşoare de pe Vespasian colţ cu Dinicu Golescu, care agaţă lumea seara, în stradă, atunci când nu sunt ocupaţi să dea petreceri de bubuie cartierul şi fug poliţiştii care încotro, să nu-i prindă vreo babă mai energică prin preajmă şi să le ceară să intervină? Au prins oare vreodată pe cineva din cei care aruncă gunoiul cu sacul şi tomberonul pe parcurile abia curăţate, deşi e atât de uşor, că lumea îi cam ştie, ca să aplice în fine o amendă şi să descurajeze fenomenul? Mă îndoiesc.
Nu este însă mai puţin adevărat că proiecte precum Henri Coandă ridică o mare dilemă. Este profund imoral să bagi pe gât administraţiilor locale obligaţia de a viabiliza cu utilităţi terenuri situate la mama naibii, uneori în extravilan, subvenţionând astfel masiv (cu până la 40% din preţul proprietăţii) o mică elită locală care intră în aceste case noi, când mai e încă mult de lucrat la străzile şi reţelele deja existente. Cetăţenii sectorului 1 au tot dreptul să spună „nu“ unui proiect ca Henri Coandă. Dacă vrea cineva să-şi facă vile-tip, n-are decât s-o facă pe banii lui. Destul că s-a dat deja terenul pe de-a moaca; contribuabilii nu au de ce să mai plătească şi sistemul de apă-canal.
Din păcate, demersul primarului Chiliman este minat de incoerenţa redactării scrisorii (în jumătatea de pagină se vorbeşte ba de 75 de milioane de dolari, ba de 75 de milioane de euro, ceea ce aruncă o umbră de îndoială şi asupra restului detaliilor); de o întrebare crucială la care nu se răspunde (de ce, dacă acest proiect e aşa dăunător şi corupt, guvernul PNL stă de patru ani şi nu-l anulează, continuând să bage bani în el prin intermediul ANL? În fond, acesta este un proiect guvernamental, iar Consiliul General nu face decât să arunce pisica în curtea sectorului 1, ca să nu dea din banii săi); şi de vehemenţa cu care sunt denunţaţi rechinii imobiliari de către un primar în al cărui mandat s-au dat autorizaţii de construit orori în centrul Capitalei şi de demolat case istorice (de exemplu, vila de epocă în perfectă stare de pe Clemenceau colţ cu Enescu, lângă Ateneu, fost sediu al PRM; ea s-a topit ca prin minune în doar câteva săptămâni în 2008, în locul ei fiind acum o gaură suficient de adâncă pentru un PΣ4, chestie mai mult ghicită, pentru că afişajul obligatoriu al lucrării lipseşte).
De aia spuneam că episodul cu scrisoarea este reprezentativ pentru politica românească de azi: chiar acţiunile esenţialmente legitime (chemarea cetăţenilor să ia atitudine pe un proiect public ce îi costă bani) sunt subminate de incompetenţă, ipocrizie şi abuz în funcţie.
Recomandările noastre
