Seceta parjoleste Romania

Seceta parjoleste Romania

Culturile de toamna, graul si orzul, ar putea fi afectate pe suprafete mari.

Cinci judete au solicitat deja ca zone intregi sa fie declarate calamitate, iar fermierii sa fie ajutati de guvern. Graul de anul acesta va fi putin si prost, sustin la unison agricultorii si specialistii. Pe fondul incalzirii globale, Romania va fi „victima” celei mai dure secete din 1967 incoace.

La Ministerul Agriculturii au fost inregistrate deja, pana la inceputul acestei saptamani, 209.250 hectare de teren agricol afectate partial sau total de seceta. Cinci judete - Olt, Iasi, Caras-Severin, Dolj si Giurgiu - au toate sansele sa se regaseasca pe lista celor calamitate. Suprafete intregi cultivate cu cereale sau rapita au fost deja „intoarse”, adica arate si pregatite pentru alte culturi.

Apa lipseste din toamna

Ne puteți urmări și pe Google News

„Daca vom face cam 1.000 de kilograme de grau la hectar putem sa ne declaram multumiti”, spune Marian Verzea, directorul general al Institutului de cercetare de la Fundulea, care are in administrare 5.000 de hectare. Daca nu ploua in urmatoarele zile, mai spune Verzea, s-ar putea ca intreaga suprafata cultivata cu grau la Fundulea sa fie compromisa, chiar daca aici este cea mai fertila zona din tara, reprezentativa pentru Baragan.

Situatia, spun specialistii de la Fundulea, s-a inrautatit inca din toamna. Lipsa apei din sol la semanat a dat peste cap procesul de incoltire si dezvoltare a plantelor. Cele mai afectate zone din tara sunt Dobrogea, Sudul Campiei Romane, Banatul si Podisul Moldovei.  Conform profesorului Virgil Naescu, de la Fundulea, deficitul de apa din sol era de 80% inca de la jumatatea lunii aprilie.

Solutiile pe care le recomanda specialistii sunt folosirea de hibrizi rezistenti la factori de stres precum seceta si respectarea tehnologiilor de cultura. „Atunci cand dezvoltam noi soiuri, la grau, urmarim, pe langa cresterea productiei, si adaptabilitatea. Aici intra rezistenta la seceta si la arsita, ne explica profesorul Gheorghe Ittu, de la Institutul Fundulea, unde s-au creat din 1962 peste 400 de soiuri.

Prapad In Dobrogea Jumatate din recolta e deja compromisa Singura speranta a agricultorilor a ramas „ce ne da Dumnezeu”, dupa cum spun oamenii de la tara, resemnati cu gandul ca din partea guvernului nu vor mai primi niciun strop de apa prin tevile de irigatii. In acest timp, culturile se usuca, iar investitiile intarzie sa apara.

Comitetul de seceta Cand intri in comuna Valu lui Traian din judetul Constanta te intampina steagurile Uniunii Europene pe fiecare stalp si casele varuite proaspat. Odata ajuns la Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricola afli realitatea mai putin cosmetizata a agriculturii din judetul care detine 10% din suprafetele arabile ale Romaniei.

„Centrul asta de cercetare se numea odata statiune de culturi irigate, dar acum nu mai e nici vorba de irigatii. Si-a schimbat si numele”, ne spune Ion Bulica, directorul centrului.

Dupa ce ne invita in institutia pe care o conduce din anii ‘70, imediat dupa terminarea facultatii, Ion Bulica ne arata Hotararea de Guvern 474/2004 pe care o tine ca pe o veche marturie. „Hotararea asta stabilea infiintarea Comitetului pentru Combaterea Secetei, dar acesta s-a intrunit numai o data de atunci”, deplange directorul „grija” autoritatilor pentru combaterea secetei.

Iarna blanda, ploaie putina

In cinci din zece ani, in zona Dobrogei se obtin recolte slabe si foarte slabe, iar anul acesta face parte din perioada nefasta. Principala problema este ca ar fi primul an din ciclul de cinci.

Solul are nevoie de o cantitate de 700 de metri cubi de apa la hectar, iar in anii buni, in judetul Constanta cad doar 400 de metri cubi si, de regula, jumatate din cantitate in perioada iernii.

„Culturile au vegetat foarte bine si au infratit puternic pentru ca iarna a fost blanda, numai ca pana acum au cazut doar 200 metri cubi de apa la hectar, si asta cu ajutorul ploilor din septembrie care au asigurat jumatate din cantitate”, ne-a spus Ion Bulica.

Pe aici nu mai curge apa

Potrivit unei hotarari de guvern din 2006, 57.000 de hectare pot fi irigate in Constanta, iar statul acorda 390 de lei subventie pentru hectarul irigat.

„Deocamdata, nu am primit nimic deoarece, ca sa poti primi banii, trebuie sa irigi minimum 20a din suprafata totala, iar noi nu putem asigura asta”, spune directorul.

Agricultorii constanteni spun ca, oricum, nu este rentabil sa irigi aceste suprafete deoarece sistemele de irigat sunt foarte vechi (din anii ‘68-’70), mari consumatoare de energie (circa 80a din costurile irigatiilor se duc pe energia electrica), iar energia este „intermediata”.

„Ministerul ar trebui sa faca un contract de furnizare direct intre Nuclearelectrica Cernavoda si Directia de Imbunatatiri Funciare”, spun agricultorii care cumpara energie de la Regionala Electrica Dobrogea.

Agricultura neprofitabila

Zamfir Cornel, administrator la o societate agricola care lucreaza 1.300 de hectare, ne spune ca pentru a iriga un hectar costa aproximativ 9 milioane lei vechi.

„Anul trecut am recoltat 5.600 kilograme de grau la hectar, dar anul asta nu facem mai mult de 2.000 de kilograme, iar graul nu va mai avea indici de panificatie si, in loc sa-l vindem la 4.500 lei pe kilogram, il vom da la 2.500”, spune Zamfir.

El se plange si de dotarile vechi pe care le au agricultorii: „Tractoarele romanesti consuma 30 de litri de combustibil la un hectar, vara, cand pamantul este tare, iar un tractor mai bun consuma la jumatate.”

Neincrederea bancilor in afacerile din agricultura ii apasa pe cei care muncesc pamantul. „Am o linie de creditare de 1,5 miliarde lei pentru care banca mi-a cerut gaj active de 5 miliarde in utilaje si imobiliare”, se plange Zamfir, amintindu-si ca a avut noroc de un an bun in perioada inflatiei de peste 200% cand a trebuit sa returneze un credit in lei, pentru care pusese gaj trei case: a lui, a mamei si a surorii.

In zona, cele mai profitabile afaceri sunt cele cu fier vechi pentru ca furtul utilajelor agricole este una dintre sursele de venit. Numai in comuna Cobadin sunt sase centre de colectare, la 9.000 de locuitori.(Catalin Balan)