În timp ce la Athenee Palace, Maniu ține sfat cu atâția „oameni de granit” cum să împiedice pe țărani de a căpăta pământ, în timp ce ei chibzuiesc de unde să mai scoată un alt slugoi a la Rădescu care să menție „ordinea și libertatea”, țăranii de pe tot cuprinsul țării, sătui de înșelăciuni și vorbe goale, dar flămânzi de dreptate, au pornit să-și cucerească ei singuri drepturile.

Li s-a urât de „ordinea ciocoiască” și de „libertatea” uneltelor lor legionare.

Organizați în Frontul Plugarilor, țăranii înfăptuiesc ei singuri reforma agrară, fără comisii, statistici și fără „specialiști”.

Căci cine o fi mai specialist decât pălmașul care toată viața lui s-a înfrățit cu pământul.

Vremea specialiștilor ca alde Aurelian Pană, criminal de război, sau ca Sturza, cel cu 56 mii ha, a trecut și nu se mai întoarce.

Și în satul Buciumeni de lângă București s-a constituit organizația locală a Frontulului Plugarilor și în curând vor trece țăranii și goi la împărțirea pământurilor.

Am fost duminică la Buciumeni cu o delegație a comitetelor cetățenești ce căuta mărfuri dosite.

La 16 km de Athenee Palace, unde reprezentanții moșierilor își frământă mintea cum să mai „fericească” țărănimea, se găsește un sat în care desigur d. Maniu n-a fost să întrebe pe oameni ce cred despre „statul țărănesc”, nici d. Hudiță „cât, când și cum” să se facă împărțeala pământurilor.

E adevărat că țăranii de aci sunt cam deoebiți de cei din pastelurile lui Alexandri și viața lor nu prea seamănă cu idilica „viață la țară” a lui Duiliu Zamfirescu.

Un sat românesc „model”

Satul Buciumeni e un sat „model”.

Dar nu în felul acelor modele de expoziții, ci model al mizeriei, al vieții de câine la care moșierimea a adus pe țăranii români.

E Duminecă, dar oamenii n-au sărbătoare, căci foamea nu știe de sărbătoare (…)

Satul nu are garduri, nu are grajduri, orice bucată de lemn a fost arsă

Din când în când un copilaș în zdențe, desculț, fuge pe uliță să împrumute câte ceva de la un vecin.

Țăranii trăiesc ca în vizuină.

Mizeria, foamea, molimile îi seceră cu zecile.

Iar la Athenee palace, Maniu se sfătuiește cum să-i apere de „agitatorii” care vor să-i nenorocească… să le dea pământ.

Am fost pe moșia lui Costică Oteteleșanu de 630 pogoane.

Ne-a întâmpinat administratorul Molnar foarte necăjit de noua situație de la 23 August.

Cu melancolie își amintește când cei 47 de prizonieri sovietici îi lucrau pe gratis și pe care, după propria-i expresie, îi bătea părintește.

Dar „bunul părinte„ a stat ascuns în beci când a intrat Armata Roșie în București.

Numai în ultima vreme, când a văzut că vremurile bune sunt pe cale să revie prin grija lui Maniu și Rădescu, și-a scos capul la iveală.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric