Scandal colosal în Ungaria: 1 Decembrie românesc, un homosexual excentric şi şterpelirea Ardealului

Scandal colosal în Ungaria: 1 Decembrie românesc, un homosexual excentric şi şterpelirea Ardealului

O combinaţie letală de provincialism rudimentar şi apetit pentru hiperbole "dospeşte" un nou scandal pe linia Bucureşti-Budapesta. Epitetele sunt insuficiente pentru a descrie proporţiile recentei ciocniri între maghiari şi români, două popoare care, din când în când, îşi amintesc că n-au părăsit niciodată tranşeele săpate după Trianon.

Cum şade bine relaţiei neoficiale România-Ungaria, totul e parte a unei bătălii peste timp între "biciul lui Dumnezeu" Attila şi "crăişorul munţilor" Avram Iancu.

Iancu de Hunedoara ce-o fi fost, român sau ungur? Un site maghiar obscur nu oferă răspunsul la această întrebare capitală, care ar putea regla conturile între stafiile care tot bântuie partea asta de Europă de vreo câteva secole, dar reuşeşte printr-un artificiu penibil să aprindă resentimentul istoric între "iredentişti" şi "olăi". O face, desigur, cu stilul şi metodele convocate adesea de "România Mare", revista-closet a naţionalistului verde Vadim Tudor, apărătorul valorilor româneşti perene şi reprezentantul tipic al curentului "cine au fost primii în Transilvania?".

Iată ce scrie hungarianambiance.com sub titlul "România vrea să celebreze şterpelirea Ardealului la Teatrul Naţional din Budapesta": "Ziua Naţională a României coincide pentru maghiari cu o zi de doliu. Este ziua în care Tratatul de la Trianon ne-a smuls Ardealul, parte organică a Ungariei vreme de o mie de ani, şi l-a oferit României. Robert Alfoldi, directorul Teatrului Naţional, un homosexual excentric cu un talent artistic modest, a fost numit în funcţie de regimul trădător al lui Gyurcsany (n.r. premier între 2004 şi 2009 din partea socialiştilor). Nu ne surprinde că Alfoldi colaborează cu forţe anti-maghiare. Dar faptul că aceşti trădători îşi păstrează poziţiile chiar şi după ce Fidesz (n.r. cel mai mare partid de dreapta din Ungaria) a câştigat alegerile este revoltător".

Precizând că partidul de extremă-dreapta Jobbik a pregătit deja o contramanifestaţie în faţa Teatrului Naţional, pentru ziua de 1 decembrie, site-ul citat încheie toată povestea cu un post-scriptum în care anunţă că afacerea a fost anulată din cauza "revoltei publice".

"Sărbătorirea Zilei naţionale a României la Teatrul Naţional nu poate fi interpretată decât ca o provocare", susţine şi istoricul maghiar Raffay Erno, pentru cotidianul Magyar Hirlap. Fost secretar de stat în ministerul ungar al apărării pe vremea guvernării Jozsef Antall, Raffay explica mai acum un an ce şansă mare de a recupera Voivodina sârbească a ratat Ungaria în anii '90, neimplicându-se în conflictul dintre croaţi şi sârbi.

Uite-aşa se mai scrie o pagină din glorioasa aventură a forţelor antimaghiare destabilizatoare. Aşteptăm cu sufletul la gură reacţia forţelor antiromâneşti de la Bucureşti, care, în mod cert, coc ceva în subterana politică. Na, să mai vorbeşti acum de autonomie teritorială!

Dincolo de ironie (rămasă, de altfel, singura soluţie viabilă pentru a trata "scandalurile colosale" dintre România şi Ungaria), o remarcă se impune: dacă presa făcea agenda diplomatică pe linia Bucureşti-Budapesta, se alegea praful. Propaganda lamentabilă a organelor media asociate Jobbik a ajuns cu viteza luminii în presa centrală de la noi. Mană cerească pentru forumuri! Hai cu "moarte ungurilor" şi trei sute de comentarii pe marginea unui incident cu "homosexuali excentrici" şi eterna "şterpelire a Ardealului". Motiv să ne amintim, se putea altfel?, de vreo două milioane de cetăţeni români care nu prea ne plac pentru că vor istoria şi geografia pe limba lor. Ia puneţi, băi, dracu' mâna pe carte şi învăţaţi româneşte la voi acasă. Şi jos cu plăcuţele alea bilingve, că trăiţi LA NOI în ţară!

Mai e ceva de spus? Probabil că, deşi incidentul n-a avut în spate nicio revoltă publică, ci doar câteva figuri obscure şi un partid extremist care oricum visează zilnic homosexuali trădători şi armate maghiare mărşăluind prin Ardeal, el a reuşit să readucă la suprafaţă impulsuri politice rezistente şi victimele lor insistente. Maghiari şi români, laolaltă. Dacă mai era nevoie de vreo probă, a venit cu vârf şi îndesat acum. Iată de ce aici e periferia Europei.

Ne puteți urmări și pe Google News