Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
La inceputul lunii mai 1965, The Rolling Stones inregistreaza fara Brian Jones piesele pentru noul album, printre care si o varianta acustica a hitului "Satisfaction", la care s-a renuntat rapid, pentru ca suna prea... folk.
Pentru a obtine versiunea dorita, trupa se muta din 12 mai la RCA Studios din Hollywood, iar soundul final se obtine prin folosirea de catre Keith a proaspat aparutului fuzz-box (un instrument care produce un efect de distors pe chitara - n.r.), descoperit intr-un magazin de echipamente si instrumente muzicale.
Desi prezent in studio, Brian Jones este aproape tot timpul drogat (descoperise cocaina), astfel incat aportul lui este unul minimal. In ciuda opozitiei lui Keith Richards, reticent fata de calitatea piesei „(I Can’t Get No) Satisfaction”, aceasta va fi lansata doua saptamani mai tarziu si va fi primul No. 1, in SUA, pentru Stones.
Pe 15 iunie, Bob Dylan inregistreaza (probabil) cea mai buna compozitie a sa, „Like a Rolling Stone”, iar intr-unul dintre concerte avea sa afirme ca piesa se refera la Brian Jones. Iata ca, intr-o perioada de numai cateva luni, alianta nescrisa dintre Dylan si Rolling Stones are ca finalitate cateva dintre cele mai bune piese din cariera fiecaruia.
Fragmente din cartea „Blue, Black&White - Povestea Rolling Stones”, scrisa de Ioan Big si aparuta la Editura RAO
Recomandările noastre
