Adrian Mutu, atacantul Fiorentinei, şi soţia sa, Consuelo, ţin şi Paştele catolic, şi pe cel ortodox.

Adrian Mutu petrece Paştele departe de soţia lui, Consuelo. Nu numai că va fi departe de consoarta plecată la Miami, unde aceasta se pregăteşte să dea naştere celui de-al doilea copil al cuplului, tot o fetiţă, dar va avea şi de muncă în calitate de atacant al Fiorentinei.

„În Duminica Paştelui am meci“, spune cel supranumit „Briliantul“, făcând referire la confruntarea cu echipa Sampdoriei.

Chiar dacă Adrian şi Consuelo vor fi departe unul de celălalt în această zi, vor şti în permanenţă unul despre altul, graţie telefonului: „Este destul de greu, mai ales pentru mine, de data aceasta. Consuelo este la Miami şi vor pleca acolo şi mama cu Adriana (n.r. - fiica mai mare). Paştele pentru Consuelo a fost deja în martie. O să vorbim la telefon, oricum vorbim tot timpul, şi când nu e Paştele“.

„Briliantul“ caritabil

Faptul că Adrian este ortodox, iar Consuelo - catolică nu a devenit niciodată o problemă pentru familia Mutu. „Sărbătorim Paştele de două ori. Avem în casă şi icoane de-ale noastre, ortodoxe, şi icoane catolice“, spune atacantul de la Fiorentina, care nu merge prea des la biserică, după cum el însuşi povesteşte. Asta nu-l împiedică să se roage „ca orice om, mai ales la greu“, când simte imperios nevoia unui ajutor divin.

La rândul lui, a oferit ajutor fără a căuta să-şi facă un titlu de glorie din acest lucru. Tatăl lui Adrian povesteşte cum fiul său, pe atunci de 22 de ani, a achitat în totalitate o operaţie costisitoare pentru ca un vecin de-al lui să-şi recapete vederea. La puţin timp după acest gest omenos, Adrian a avut grijă ca patru studenţi ai Centrului „Gheorghe Lazăr“ din Piteşti să aibă cu ce să-şi plătească taxele şcolare, donând sumele necesare pentru ca aceştia să-şi poată finaliza studiile.

ÎNCREDERE

„Dumnezeu e cu mine şi când dau un gol care mă uimeşte“

EVZ: Ai simţit vreodată ajutor divin în viaţa ta? Adrian Mutu: Da, eu sunt convins că există ceva inexplicabil. Mă rog înainte de meciuri. Şi chiar simt uneori că e ceva care îmi dă putere. Aş zice că Dumnezeu e cu mine şi când dau un gol care mă uimeşte şi pe mine.

Cum se manifestă credinţa în cazul tău? Mergi la biserică? Nu prea merg la biserică, adică merg destul de rar. Dar cred. Avem multe icoane în casă. Mă rog şi îmi fac cruce, ca orice om, mai ales la greu, că atunci ne amintim cu toţii de Dumnezeu.

Cum ai împăcat ortodoxismul tău cu catolicismul soţiei tale, mai ales când vine vorba de Sărbători religioase precum Paştele? Cel mai simplu - sărbătorim de două ori. Nu a fost o problemă niciodată religia - avem în casă şi icoane de-ale noastre, şi icoane catolice.

Rivalizează emoţiile de pe terenul de fotbal cu cele ale aşteptării venirii pe lume a fetiţei tale? Nu cred. Sunt sentimente diferite. Meciurile au şi mai mult stres; naşterea celei de-a doua fetiţe e plină de emoţie, dar e o bucurie imensă, nu un stres.