Până acum știam că au existat numeroase tatonări și provocări ruse, manevre nepotrivite și periculoase, neprofesioniste, atunci când avioanele de vânătoare au trecut prea aproape de avioanele americane/ ale Alianței sau de vasele acesteia, venind parcă de nicăieri, folosind tehnici de război electronic de tip GPS jaming și GPS spoofing, adică păcăind radarele. Acest lucru, inclusiv în Marea Neagră. Mai mult, în Siria am avut date despre confruntări directe între trupe ruse și americane, dar de fiecare dată Rusia fie nu recunoștea paternitatea trupelor sale de pe teren, fie dădea vina pe voluntarii și mercenarii din companiile militare private ale GRU, tip Wagner, sau pe numeroasele categorii de trupe paramilitare ce luptau în Siria, refuzând să-și asume responsabilități sau recunoașterea morților și operațiunilor anti-americane de pe teren. Rezultatul a fost înregistrarea a sute de victime, militari care au murit și au revenit în patrie în coșciuge, în timp ce colegii lor și familiile știau că au fost omorâți de către americani. E adevărat că datele primite se referă la soldații ruși, în partea americană neexistând asumarea victimelor făcută publică, din contra, existând declarații explicite, în cazul unor incidente punctuale, că nu au fost victime de partea americană. Dar, cel mai probabil, victimele din operațiunile acoperite, ilegale, sunt greu de prezis și e foarte posibil ca în Siria, cel puțin, să fi murit și militari americani în confruntările cu trupele ruse aflate pe teren sub diferite forme.
 
Iată că această confruntare doar presupusă sau despre care existau date media neconfirmate pe deplin, a fost recunoscută public, într-o serie de interviuri/declarații ca răspuns la întrebări precise, de către ambasadorul James Jeffrey, US Special Representative for Syria Engagement, adică trimisul special pentru Siria, implicat și cunoscător al operațiunilor ilegale / acoperite ale SUA în Siria. Acesta a declarat că trupele ruse și americane s-au ciocnit în Siria de câteva zeci de ori, uneori evitând confrutările și morții, de cele mai multe ori existând schimburi de focuri, morți și răniți.
 
Interviul acordat agenției ruse de presă RIA Novosti, reluat sâmbătă, 2 februarie, în revista de știri militare a Armatei americane Stars and Stripes – care a avut și întrebări menite să clarifice numărul victimelor și detaliile atacului de la Deir al -Zour, atunci când trupe paramilitare ruse și siriene au luat cu asalt o rafinărie în zona de securitate a unei unități americane – James Jeffrey a vorbit despre intervenția legală a SUA în apărarea trupelor americane și a aliaților din SDF – Forțele Democratice siriene, majoritar kurde, din Nord-Estul Siriei. Atunci au fost uciși 200 luptători loialiști sirieni, și circa 300 de ruși, după alte cifre până la 500 soldați ruși care lansaseră atacul. „Forțele americane sunt prezente în Siria legal, susțin forțele care luptă împotriva Daesh (-ISIS autointitulat Stat Islamicn. n.) și când este necesar – și s-a întâmplat de câteva zeci de or într-un loc sau altul în Siria – își exercită dreptul la autoapărare atunci când se simt amenințate,” a anunțat Trimisul Special american în regiune. El a subliniat că nici unul din cei 40 de americani din avanpostul vizat de atac nu a fost omorât sau rănit.
 
Din păcate, datele sunt extrem de puține în acest sens. Chiar și James Jeffrey a subliniat că aceasta „e tot ceea ce putem spune pe acest subiect,” el refuzând să comenteze sau să confirme chiar și datele publice în acest moment despre incident, nu numai numărul de morți și răniți în apărarea asigurate cu elicopterele de asalt și categoriilor de arme de foc utilizate masiv în acest episod. Totuși, trimisul american a repetat că nu e nici pe departe singurul incident care s-a soldat cu confruntări armate, morți și răniți între trupele americane și rusești în Siria. Pentagonul nu a comentat subiectul deloc. Din aceeași sursă – prima oficială la acest nivel, care confirmă schimburile de focuri, morții și răniții între trupele ruse și americane – am aflat că există numeroase angajări și confruntări între trupele celor două state, fără ca fiecare asemenea atac să se soldeze cu schimburi de focuri. Astfel, în Siria a fost montat un sistem de linie roșie la nivel militar între cele doua categorii de trupe, ruse și americane, pentru a încerca evitarea ca un asemenea incident local să fie declanșatorul unui angajament total, un război pe scară largă între cele două puteri. De aceea, părțile cunosc regulile de angajare și momentul unui atac real și complet al celeilalte părți și comunică pentru a evita escaladarea și creșterea ariei unde cele două părți se confruntă, în Siria sau în orice alt loc de pe toată linia de contact prezentată mai sus.
 
Important este că această recunoaștere arată nivelul la care a ajuns confruntarea pe această linie de contact Occident- Rusia. Nu mai e vorba doar despre sancțiuni și provocări, ci de confruntare armată directă, cu morți și răniți de ambele părți. Mai mult, cu această ocazie vedem că, acum, conflictele nu se mai soluționează cu acorduri de pace (ultimele datează de la Dayton în Bosnia Herzegovina și singura veste bună e acordul din Columbia cu FARC, care a închis un război lung) – nici măcar încetarea focului nu mai e respectată (măcar nu existau victime dacă nu reușea comunitatea internațională să aducă pacea), ci cu formule mai laxe care combină zone de dezescaladare, cunoașterea/schimbul de reguli de angajare și comunicarea directă pentru evitarea izbucnirii unui conflict pe scară largă, astfel că acceptăm că se trage, că există tot timpul victime, acordurile de pace nu se pot implementa, dar părțile încearcă evitarea căderii în război pe scară largă, deschis, total.

 

Te-ar putea interesa și: