Refuzat de Occident, după ce fusese copilul răzgîiat al acestuia, Nicolae Ceauşescu s-a prăvălit, în ultimii ani de domnie şi de viaţă, în hăurile unui naţionalism bolovănos, cuprinzînd, printre altele, nu doar falsificarea trecutului românesc, prin exagerarea triumfurilor şi micşorarea eşecurilor, dar şi un izolaţionism dezastruos pentru Poporul român.
"România şi-a cîştigat libertatea cu sîngele românilor. România n-a primit pomană de la nimeni şi România are drept de vot în Europa şi nu doar drept de a asculta. Noi, cei care conducem şi vom conduce România în numele poporului român şi pentru poporul român, vom fi partenerii şi nu slugile instituţiilor europene. Noi vom fi prietenii şi colegii europenilor şi vom găsi împreună soluţii pentru Europa întreagă şi pentru România. Nu vreau să existe un singur român care să creadă că România a primit ceva de pomană. România n-a primit nimic de pomană în toată istoria ei. România are de învăţat de la multe naţiuni europene, e foarte adevărat şi sper s-o facem. Dar vreau să nu uitaţi niciodată că românii sînt mult mai prost plătiţi decît muncesc în ţara lor, că românii, milioanele de români care muncesc în Uniunea Europeană, muncesc cinstit şi au crescut economiile acelor ţări. Şi nu vreau să uitaţi niciodată că firme mari europene au făcut profit bun pe piaţa românească cu români. Deci putem sta cu fruntea sus în faţa oricui în Europa, parteneri şi prieteni, nu slugi. Avem nevoie de conducători curajoşi, care să creadă asta ei, care să ştie asta ei, pentru că liderii naţiunilor europene o ştiu." Refuzat de Occident, după ce fusese copilul răzgîiat al acestuia, Nicolae Ceauşescu s-a prăvălit, în ultimii ani de domnie şi de viaţă, în hăurile unui naţionalism bolovănos, cuprinzînd, printre altele, nu doar falsificarea trecutului românesc, prin exagerarea triumfurilor şi micşorarea eşecurilor, dar şi un izolaţionism dezastruos pentru Poporul român. Oricît ar părea de ciudat, cuvintele cu care am deschis acest articol n-au fost rostite de Nicolae Ceauşescu în 1989, cînd, pentru a face faţă cutremurului din tot Estul, scărpina pe burtă zadarnic un orgoliu naţional de trompetă. Nu, aceste cuvinte au fost rostite miercuri, 17 octombrie 2012, de Crin Antonescu, al doilea om în statul român, fost preşedinte interimar şi viitor candidat la Preşedinţie. Mulţi comentatori au aşezat discursul naţionalist-extremist al lui Crin Antonescu în contextul întregului iarmaroc de pe Arena Naţională, gîndit de primul ministru al României, membră NATO şi membră UE, ca o demonstraţie de forţă împotriva Occidentului şi a Uniunii Europene. Nu-mi dau seama ce-a fost în capul celor care conduc USL, alianţă angajată cu mari şanse în bătălia pentru cucerirea Puterii, prin clocirea parangheliei de pe Arena Naţională. Sigur e că, indiferent de rosturile propuse, manifestarea de tip nord-coreean a apărut ca una polemică nu numai la adresa liderilor PPE, reuniţi la Palatul Parlamentului, dar şi la adresa Occidentului. Printre comentatorii care au încercat să desprindă rosturile megalomaniei de pe Arena Naţională s-au remarcat şi unii care au susţinut şi continuă să susţină că ne aflăm în faţa unei simple figuraţii electorale, menite a smulge voturile necesare procentului de peste 50%. După alegeri, după ce vor pune bocancul pe grumazul Puterii, pentru a da semnal că de acum încolo e numai şi numai a lor, liderii USL îşi vor reveni ca prin farmec şi, de parcă nici n-ar fi fost în campania electorală, naţionalismul primitiv va dispărea peste noapte din fapte şi discursuri. Nu ştiu dacă e vorba doar de un derapaj provocat de raţiuni electorale sau de expresia unei politici mai profunde, vizînd o reorientare a politicii Externe a României. Ştiu însă sigur următoarele: 1) În toată perioada post-decembristă nici o formaţiune aflată la putere n-a procedat la astfel de exerciţii publice de mini-ceauşism. Chiar şi în anii cînd Puterea FSN-istă era pusă de Occident pe coji de nucă, aşa cum arată memoriile lui Adrian Năstase, ministru de Externe la vremea respectivă, Puterea se dădea de ceasul morţii să intre în graţiile Occidentului. Cînd se judecă faptele şi vorbele liderilor USL se invocă formaţiuni precum PRM. Se omite însă faptul că la vremea unor astfel de declaraţii, PRM nu se afla la Putere. Ori faptele şi vorbele cu pronunţat iz naţionalist vin azi de la premierul României şi de la preşedintele Senatului. Şi dacă ar fi simple trişerii electorale, faptele şi vorbele naţionalist-extremiste nu pot rămîne fără urmări în planul guvernării de după 9 decembrie 2012.
Electoratul care va vota USL pentru această politică mini-ceauşistă va aştepta continuarea ei cu brio. Dacă ea nu va fi continuată, acest electorat se va deplasa spre personalităţi şi formaţiuni naţionalist-extremiste. Se impune, aşadar, să luăm în serios vorbele rostite de Crin Antonescu în faţa celor 80.000 de hăulitori şi, prin intermediul televiziunilor de ştiri, în faţa întregii ţări. Citindu-le cu atenţie, vom depista imediat o situaţie dată ca sigură de Crin Antonescu: Românii sînt trataţi ca slugi de către Occident şi Uniunea Europeană. Dincolo de primitivismul populist al aserţiunii, s-ar cuveni ca domnul politician să aducă şi fapte în sprijinul acestei teze. În cuvîntarea de la montajul literar-artistic de pe stadion, Crin Antonescu n-a făcut-o. A făcut-o, însă, în alte intervenţii publice. Din ele s-a înţeles că aserţiunea despre tratamentul aplicat românilor are un singur argument: Împotriva voinţei exprimate de poporul român la Referendum, Traian Băsescu a revenit la Cotroceni printr-un gest de forţă al Marilor Puteri Occidentale. Fireşte, un astfel de argument poate fi invocat la un taifas în faţa unei beri. La o discuţie mai serioasă el poate fi dezumflat înţepîndu-l cu întrebarea: Cum a fost impus prin forţă Traian Băsescu la Cotroceni? Din cîte ne amintim, revenirea lui Traian Băsescu şi-a avut cauza exclusivă în Legea Referendumului, care impunea cvorumul, cvorum pe care USL n-a reuşit să-l asigure cu toată sîrguinţa de a frauda prezenţa. Legea a fost semnată însă de Crin Antonescu. Desigur, luat la întrebări domnul fost preşedinte interimar ne-ar putea răspunde că s-au făcut presiuni asupra sa de către Marile Puteri. Au luat aceste presiuni forma unor ameninţări cu intervenţia militară în genul celei a NATO împotriva Serbiei?
Au dat semnale limpezi liderii Marilor Puteri că vor adopta sancţiuni economice împotriva României dacă preşedintele interimar nu semnează Legea?! Fireşte că nu despre asta a fost vorba, ci de critici publice aduse evenimentelor de la Bucureşti. Păi dacă doar pentru atîta Crin Antonescu s-a executat înseamnă că domnia sa n-a fost stăpîn, ci slugă în ţara sa.
Judecînd după cum tună şi fulgeră împotriva tratării românilor ca nişte slugi, Crin Antonescu se vrea un Decebal al secolului XXI rezistînd eroic legiunilor Noului Imperiu Roman.
Dacă aşa e, ne-am fi aşteptat de la Crin Antonescu să nu fi semnat Legea Referendumului, cea care l-a readus practic pe Traian Băsescu la Cotroceni. Şi dacă Marile Puteri i-au pus pistolul la tîmplă, ar fi trebuit să declare răspicat: — Trageţi! Mai degrabă să mor decît să continui a trăi ca o slugă a Occidentului!
Recomandările noastre
