Românii sunt chemaţi astăzi la urne pentru a-şi alege senatorii şi deputaţii prin vot uninominal. Noul sistem electoral aduce modificări majore în sistemul politic românesc: pentru prima dată după Revoluţie, alegătorii vor vota persoane nu liste. După validarea alegerilor, în urma consultărilor cu partidele, preşedintele va desemna un premier care să poată întruni votul parlamentului. EVZ face o estimare a problemelor pe care le va avea de înfruntat viitorul şef al executivului, care va fi numit în plină criză economică. Viitorul prim-ministru ar putea avea viaţă grea la Palatul Victoria.

În primul rând, va începe anul fără un buget aprobat de parlament. Mai mult, proiectul bugetului de stat şi cel al asigurărilor sociale trebuie reactualizate şi adaptate la situaţia de criză, dar şi la programul de guvernare, adică „la promisiunile din campania electorală“.

Totodată, pe lângă faptul că va fi obligat să identifice surse de finanţare pentru majoritatea sectoarelor economice, cel care va conduce guvernul trebuie să dea dovadă de diplomaţie în negocierile cu sindicatele. În primul rând, este vorba despre majorarea salariului minim de la 540 de lei la 600 de lei, aşa cum au convenit liderii confederaţiilor sindicale cu membrii cabinetului Tăriceanu. În prezent, nivelul câştigului minim reglementat ne poziţionează pe penultimul loc din Europa, potrivit Eurostat. În ceea ce priveşte puterea de cumpărare, stăm cel mai prost dintre statele membre.

Dar astea sunt probleme minore faţă de ceea ce se estimează pentru anul viitor. Criza financiară internaţională pune stăpânire tot mai mult pe România, multe companii şi firme au recurs deja la planuri extreme şi reduceri de cheltuieli, care au dus la concedieri, oprirea temporară a activităţii sau chiar închiderea permanentă.

Estimări sumbre la orizont

Agenţiile de evaluare prevăd un viitor negru pentru economia românească. Dacă S&P şi Fitch ne-au redus ratingurile la creditele pe termen mediu şi lung şi au scos România din categoria statelor atractive pentru investitorii străini, analiştii de la Moody’s estimează că anul viitor riscăm să intrăm în recesiune, adică Produsul Intern Brut (PIB) să nu crească, ci să scadă faţă de 2008. Recesiunea a devenit un subiect la modă, SUA, Japonia, Germania, Spania şi alte state membre UE se confruntă deja cu scăderea PIB-ului, însă în cazul României intrarea în recesiune va avea un impact major. E mult mai uşor să cazi de la etajul 1 al unui bloc decât de la etajul 6 sau 7, adică în cazul nostru intrarea în recesiune se va simţi mult mai dur, întrucât în ultimii ani am înregistrat cele mai mari creşteri economice din UE. Spre exemplu, în primul semestru al acestui an, România a avut o creştere de peste 8%, în timp ce statele membre au rămas până la 2-3%.

Infrastructura versus locuri de muncă

Analiştii consideră că viitorul guvern trebuie să aloce resurse importante pentru infrastructură, mai ales în cea rutieră. Starea drumurilor şi kilometrii de autostradă realizaţi doar pe hârtie au făcut ca marii investitori să aleagă alte state pentru dezvoltarea unor afaceri, spre exemplu producătorul auto Daimler, care a ales în această vara Ungaria pentru o nouă fabrică auto, deşi autorităţile dădeau ca sigur că germanii vor alege România. Însă infrastructura necesită fonduri uriaşe, iar în 2009 estimările arată venituri în scădere.

Mai mult, viitorul premier va fi nevoit să facă multe compromisuri. Profesorii vor fi printre primii care vor „bate“ la uşa primului-ministru pentru a-şi revendica creşterea cu 50% a salariilor. După aceea vor urma alţi bugetari. Însă lucrurile nu se vor termina aici, deoarece anul viitor numărul şomerilor va înflori, după ce multe firme îşi vor închide porţile.   De unde ar putea veni viitorul prim-ministru

Din punct de vedere politic, viitorul premier trebuie să aibă o „culoare“ apropiată de cea a şefului statului pentru a se ieşi din epoca războaielor dintre palate. Pentru ca guvernarea să fie caracterizată de stabilitate, viitorul premier trebuie să se bazeze în parlament pe o majoritate loială şi solidă. Pentru aceasta e nevoie de o coaliţie puternică şi stabilă între două sau chiar mai multe partide. Cele mai mari şanse de a fi la guvernare le are PDL, din cauza apropierii de Traian Băsescu, şi PNL, pentru că este partidul cel mai dorit în coaliţii.   Un scor bun făcut de PSD ar putea face ca acest partid să nu poată fi evitat în combinaţiile guvernamentale. În funcţie de rezultatul alegerilor sunt posibile trei mari variante de coaliţii:

1. PDL-PNL „dacă scorul democraţilor este superior sau cel puţin egal cu cel al PSD; 2. PDL-PSD „dacă scorul PDL este mai slab decât al PSD, iar liberalii şi democratliberalii nu au însumat 50%; 3. PSD-PNL „dacă scorul PDL este foarte slab şi liberalii preferă o coaliţie cu social-democraţii“. La limită se poate imagina un guvern care să cuprindă miniştri şi de la PDL, şi de la PNL, şi de la PSD, cu condiţia ca ei să aparţină aripilor curate ale acestor partide.

STARE

Opt provocări ale viitorului guvern > De unde va lua bani pentru construcţia de drumuri şi autostrăzi > Cum va găsi fonduri pentru majorarea cu 50% a salariilor profesorilor > Gestionarea conflictului cu sindicaliştii din diferite domenii care cer salarii mai mari > Să asigure bani pentru pensiile majorate, în condiţiile scăderii contribuţiilor la fondul de pensii de stat > Cum va finanţa investiţiile în sectorul public, după scăderea veniturilor la buget

> Găsirea soluţiilor pentru susţinerea exporturilor, lovite grav de criză   > Să pună în practică planul anticriză al cabinetului Tăriceanu, fără să crească taxele şi impozitele > Realizarea măsurilor anunţate în campania electorală: locuri de muncă, salarii, investiţii etc. CE SE SCHIMBĂ Uninominalul românesc sau recurenţa „sindromului listac“ Prezentat ca soluţie de reformare din temelii a clasei politice, uninominalul în varianta autohtonă nu-i scapă deocamdată pe români de „sindromul listac“. Şi asta pentru că un sistem majoritar, care ar fi obligat partidele să arunce în lupta electorală oameni care să convingă prin mesaj personalizat şi să răspundă politic individual a pierdut în faţa unei soluţii de compromis în care, în ultimă instanţă, scorul partidului este determinant.

Uninominalul românesc este uninominal doar prin prisma alegerii personalizate. Electorul va pune ştampila pe căsuţa de pe buletinul de vot în care este scris numele candidatului unui partid, însă acest lucru nu-i garantează că va fi ulterior reprezentat de acesta, chiar în cazul obţinerii a peste 50% din voturi. Contează scorul partidului la nivel naţional, în funcţie de care se distribuie mandatele.

Această operaţiune este caracteristică unui sistem proporţional, de listă, folosit în România până acum. Dacă formaţiunea din care face parte nu trece pragul electoral, candidatul, chiar şi votat de 50+1 dintre alegătorii din colegiul său, nu va intra în parlament. Prin redistribuire, mandatul va fi atribuit altui candidat, cu un scor personal inferior.   Avantaje şi dezavantaje

Între dezavantajele sistemului uninominal românesc pot figura „votarea tactică“, adică situaţia în care se optează pentru un candidat care are mai mari şanse de reuşită în defavoarea celui preferat. De asemenea, scade gradul de predictibilitate al selecţiei pentru că se ţine cont atât de numărul de voturi obţinute în colegiu, cât şi de cel obţinut de partid per ansamblu.

Nevoia ca un candidat să-şi construiască notorietatea prin contactul direct cu alegătorii poate fi considerat un avantaj al noului sistem de vot. În aceeaşi logică poate fi menţionat şi faptul că sistemul, cel puţin în primă fază, este mai uşor de înţeles: electorul votează un candidat, nu o listă care nu oferă nici măcar o garanţie formală a alegerii preferatului. Tot la capitolul avantaje ar putea intra faptul că un candidat ales datorită unui partid poate fi sancţionat la următoarele alegeri dacă nu-şi onorează promisiunile, fie ale sale, fie ale formaţiunii sub sigla căreia a candidat. (Clarice Dinu)

PREMIERĂ. Alegătorii vor vota o persoană, nu o listă SISTEME   Cum se votează şi prin Europa > În Europa, votul uninominal este folosit în diverse sisteme, variantele mai cunoscute fiind cele din Franţa, Marea Britanie şi Germania. În Franţa, reprezentanţii Adunării Naţionale sunt aleşi printr-un sistem uninominal majoritar în două tururi, similar celui folosit în România la alegerea primarului. Varianta este combinată pentru Senat, unde în departamentele mai mari este folosită varianta proporţională. > În Marea Britanie, sistemul este majoritar într-un singur tur, fiind declarat câştigător candidatul care obţine cele mai multe voturi. Modelul este cunoscut sub titulatura „first past the post“ sau „the winner takes it all“. > În Germania, alegerile se desfăşoară în sistem proporţional cu selecţie personalizată. O parte a parlamentarilor sunt cei care în circumscripţiile uninominale au obţinut cel mai mare număr de voturi, cealaltă parte fiind desemnată de pe liste de partid. Practic, fiecare elector dă două voturi, pentru un candidat şi pentru o listă.

Citiţi şi: Alegătorii decid astăzi cine merită un scaun de parlamentar