Politicile fiscale ale ţărilor lumii faţă de sectorul minier contrazic ideea că statul român oferă facilităţi ieşite din comun pentru această industrie.

Un studiu recent arată că ţara noastră este, în cel mai bun caz, la mijlocul clasamentului destinaţiilor de investiţii în minerit atunci când se ia în calcul "ospitalitatea fiscală" a acestor jurisdicţii. În contextul în care România are şansa să-şi relanseze industria minieră şi să devină cel mai mare producător de aur din Europa, prin proiectul de la Roşia Montană şi prin alte proiecte miniere, atitudinea României faţă de investiţiile din acest sector devine foarte relevantă. Derulată la scară mondială de Institutul Fraser din Vancouver şi incluzând România pentru prima oară între cele 79 de jurisdicţii, cercetarea caută să măsoare percepţia companiilor miniere asupra sutelor de legi, reguli şi alte prevederi cărora acestea trebuie să li se supună pentru a-şi desfăşura activitatea. Se evaluează climatul de investiţii Simplu spus, se încearcă să se evalueze climatul de investiţii în minerit şi măsura în care aceste investiţii sunt sau nu binevenite - aşa cum o indică faptele politicienilor, nu vorbele acestora. Jurisdicţiile incluse, care pot fi ţări, dar şi regiuni (cum ar fi provinciile canadiene sau australiene), sunt evaluate potrivit măsurii în care caută să încurajeze sau să descurajeze investiţiile în minerit. Se mai măsoară şi gradul în care sunt afectate eventuale decizii de investiţie de modul în care aceste jurisdicţii adoptă anumite măsuri şi le implementează, precum şi de modul în care mediul politic ajută sau nu sectorul minier. România a obţinut 20 de puncte din 100 Astfel, prin prisma actualului regim de legi şi reglementări pentru minerit, România obţine un scor de numai 20 din totalul posibil de 100 de puncte şi se află doar înaintea unor jurisdicţii care fie sunt sub regimuri politice cvasi-haotice sau autocratice - Zimbabwe, Venezuela, Ecuador sau Honduras -, fie sunt în puţinele economii dezvoltate care au decis să abandoneze sectorul minier - statele Wisconsin şi Washington în SUA. Dacă ar adopta cele mai bune practici ale industriei miniere la ora actuală, atractivitatea României ca destinaţie de investiţii în acest sector creşte la un scor de peste 60 din 100 de puncte posibile. Într-un clasament al potenţialului de dezvoltare al actualelor politici pentru sectorul minier, România obţine sub 40 de puncte, iar într-un clasament al potenţialului de îmbunătăţire a politicilor publice referitoare la sectorul minier, România se clasează pe locul 14. În mod grăitor, pe primele locuri în acest clasament se află Zimbabwe şi Congo. DEZAVANTAJ Legi incoerente Regulile de mediu, regimul legislativ, sistemul juridic, inconsecvenţa cu care sunt aplicate normele în vigoare fac ca România să fie o destinaţie de investiţii în sectorul minier doar pentru "amatorii de senzaţii tari", şi nu pentru cei care se aşteaptă la un proces eficient şi uşor de înţeles. În ansamblu, studiul Fraser nu sprijină ideea că România pune un covor roşu înaintea investitorilor din sectorul minier. Ceea ce e o notă proastă pentru România, în condiţiile în care ţările producătoare de materii prime şi cu siguranţă cele producătoare de aur s-au dovedit mult mai stabile şi mai dinamice în contextul crizei mondiale.