Mutu, Chivu şi colegii lor pot intra, prin calificarea la Euro 2008, în galeria selectă a generaţiilor care au marcat fotbalul românesc.
Generaţia lui Mutu şi a lui Chivu este pe cale să reînnoade, după opt ani, şirul califică- rilor la turneele finale pentru echipa naţională de fotbal a României. Victoria istorică repurtată sâmbătă împotriva Olandei (1-0 la Constanţa)i-a apropiat foarte mult pe tricolori de Euro 2008. Mutu, Chivu şi coechipierii lor ar intra astfel în galeria selectă a marilor generaţii care au marcat puncte de cotitură în fotbalul românesc. Echipa din 1970 a fost prima care a reuşit o serie de meciuri memorabile, încununându-şi palmaresul cu calificarea la Mundialul mexican.
A urmat o lungă eclipsă, încheiată cu victoria asupra Italiei şi calificarea la Euro 1984. Adevărata glorie a venit însă la finalul secolului trecut, o dată cu memorabilele calificări la Mondialele din 1990, 1994 şi 1998, precum şi la Europenele din 1996 şi 2000. Acum, după deruta şi frământările a trei campanii de calificare ratate, a venit superbul succes cu Olanda şi pasul decisiv spre revenirea în elita fotbalului. 1970 Duelul cu cea mai frumoasă echipă din istorie În 1970, la Mundialul mexican, România a avut o echipă pe cinste. Ghinionul trupei conduse de pe margine de Angelo Niculescu a fost că a picat în „grupa morţii“, alături de Brazilia, Anglia şi Cehoslovacia. Tricolorii au debutat cu un eşec, 0-1 în faţa Angliei, după o evoluţie prea „fricoasă“, dar punctată de driblingul prin care Dumitrache l-a ridiculizat pe marele Bobby Moore.
A urmat o victorie, 2-1 cu Cehoslovacia, şi un nou eşec la limită, 2-3 cu celebra echipă a Braziliei desemnată recent cea mai spectaculoasă formaţie din toate timpurile. Osatura reprezentativei provenea de la Dinamo. Liderii erau Mircea Lucescu şi Cornel Dinu, dar geniul îi aparţinea lui Nicolae Dobrin. Se spune că „gaşca“ din Şoseaua Ştefan cel Mare a complotat împotriva lui Nicolae Dobrin, care n-a fost folosit de Angelo Niculescu la niciun meci din acele Mondiale de pomină.
1984
Trupa lui Lucescu a învins campioana mondială
La Campionatul European din 1984, România s-a calificat cu brio dintr-o grupă preliminară teribilă, cu Italia (campioana mondială en-titre), Cehoslovacia şi Suedia. Acea echipă fusese construită de selecţionerul Mircea Lucescu pe scheletul marii trupe a Universităţii Craiova, după ce steliştii deciseseră să boicoteze naţionala.
Tricolorii au terminat primii în preliminarii, punând capăt, prin calificarea lor, unei perioade de 14 ani de secetă. Echipa care, pe 16 aprilie 1983, învingea în preliminarii Italia prin golul din minutul 24 al lui Laszlo Bölöni era: Moraru - Rednic, Iorgulescu, Ştefănescu, Ungureanu - Geolgău, Augustin, Bölöni, Klein - Balaci, Cămătaru. La turneul final, România a remizat cu Spania (1-1), a pierdut cu RFG (1-2) şi cu Portugalia (0-1). Susţinut şi promovat de Lucescu, genialul Gică Hagi îşi făcea deja loc la echipa naţională.
1990
Răsăritul Generaţiei de Aur În 1990, după alţi şase ani de absenţă de la marile competiţii, România a reuşit să se califice din nou la un turneu final: Mondialul din Italia. Selecţionerul Emeric Ienei şi-a făcut echipa cu jucătorii proveniţi de la Steaua şi de la Dinamo, vârfurile de lance ale României în Europa.
„Cum făceam echipa? Luam cinci jucători de la Steaua, cinci de la Dinamo şi pe Gică Popescu (n.r. - legitimat atunci la Universitatea Craiova)“, le povestea Ienei jurnaliştilor la acea vreme.
După o victorie epocală în toamna lui ’89, 3-1 în Ghencea cu Danemarca, România s-a comportat onorabil la Mondiale, deşi îi lipsea experienţa acestui gen de competiţii. După 2-0 cu URSS, 1-2 cu Camerun şi 1-1 cu Argentina în grupe, formaţia noastră s-a oprit în „optimi“, fiind eliminată la penalty-uri de Irlanda, la capătul a 120 de minute fără gol. Semnalul ascensiunii fusese dat.
1994
Genialul Maradona din Carpaţi Echipa cu care România se mândreşte peste tot în lume este generaţia lui Hagi şi a lui Popescu, dar şi a lui Belodedici, Lupescu, Dan Petrescu, Răducioiu sau Ilie Dumitrescu. La Mondialul american din 1994, tricolorii au atins faza „sferturilor“, fiind aproape de o semifinală de vis contra Braziliei.
3-1 cu Columbia, 1-4 cu Elveţia, 1-0 cu SUA - în grupe, 3-2 cu Argentina în „optimi“ şi 2-2 cu Suedia în „sferturi“, nordicii eliminându-ne la penalty-uri. În clasamentul final, România a ocupat locul cinci în lume.
Hagi a pătruns în „echipa de vis“ a Mondialului, tricolorii făcându-l să plângă de ciudă pe Maradona la finalul jocului cu Argentina. Acea generaţie s-a mai calificat, ulterior, la Mondialele din 1998 şi la Europenele din 1996 şi 2000. O dată cu retragerea Generaţiei de Aur, a urmat şi ultimul „interregn“ din fotbalul românesc.
